Cum intră câte un interlop (sau mai rău, un mafiot) la închisoare, cum ne frecăm mâinile a satisfacţie, aşteptând să mai tragă după el încă doi-trei de aceeaşi teapă, poate chiar 100, dacă avem noroc. După câteva zile sau chiar luni, avem inevitabil parte de o dezamăgire. Nu doar că nu mai intră nici un alt amic al acuzatului, dar iese şi el, bine mersi, puţin palid la faţă, dar, per total, cu o morgă de învingător. Par exemplu... A intrat Becali anul trecut, iar noi ne-am echipat de iarnă, pentru o avalanşă ca în Italia. Visam cu ochii deschişi ca preşedinţii cluburilor din Liga I să se întâlnească la Comitetul Executiv undeva într-o curte împrejmuită de ziduri şi turnuri de control, să voteze acolo cine pe cine săpuneşte la viitoarea baie comună. N-a fost să fie. A ieşit şi Becali. A ieşit chiar bine, comparându-se pe el însuşi cu Iisus la despărţirea de gardieni, deşi parcă mai degrabă aducea a Moggi. Acum a intrat (Adevărat a intrat!) Cătălin Voicu, urmat la scurt timp de discreţii Locic, Căşuneanu şi Costiniu. Din nou ne-au transpirat palmele de-atâta frecat, din nou ne-am aşteptat să vedem Parlamentul şi mai gol decât e de atâtea absenţe motivate direct de şefii penitenciarelor. N-ai să vezi. A rămas Voicu, au ieşit ceilalţi trei.

Se întâmplă ceva ciudat în ţara asta, nu credeţi- Ori nu mai există poliţistul rău, ori nu ştiu ce să mai zic. Chiar aşa, să nu-i ia nici un procuror mai zelos la ture, să le spună că pentru fiecare coleg infractor dat pe goarnă li se mai scade un an din pedeapsă- Chiar nu mai există instituţia strânsului de coaie în Poliţia Română- Sau te pomeneşti că infractorii noştri or fi nişte oameni de onoare, care respectă omerta şi nu-şi toarnă camarazii. Chiar, cum o arăta omerta în mafia românească- În primul rând, cred că au românizat termenul, la noi e omleta. În al doilea, cred că oricine o încalcă trebuie să plătească cu sânge. Carne de porc în sânge, pe grătar. Şi în nici un caz în curtea de care vorbeam mai sus, ci în spatele propriei case, alături de colegii de suferinţă care, deşi turnaţi, nu au absolut nici o emoţie, mai ales că mulţi dintre ei sunt, probabil, judecători.

mantzy.wordpress.com