Recunosc că nu m-am aşteptat ca discutarea moţiunii de cenzură să genereze un asemenea circ la care s-a holbat toată ţara. Deşi parlamentarii se aflau acolo cu un scop bine definit: unii să forţeze căderea guvernului şi ceilalţi să-l proptească să nu cadă, pe motiv de codul muncii a ieşit aproape un răzbel al declaraţiilor la adresa altor declaraţii făcute sau nefăcute de premierul ungar. Opoziţia, mai îndârjită ca oricând, a lăsat moţiunea de-o parte şi înainte de a se trece la votul pe care ştiau sigur că-l vor pierde chiar dacă n-ar fi numărat Anastase voturile, au ieşit la înaintare cu o şmecherie menită să învrăjbească democrat-liberalii cu maghiarii. Dacă declaraţia politică propusă de liberalul Haşotti menită să-l pună la punct pe premierul maghiar care se pare că nici măcar n-a amintit de Ungaria Mare care ar înghiţi şi Ardealul ar fi fost votată cu siguranţă, ungurii din alianţa de guvernare s-ar fi revoltat. Asta ar fi însemnat începutul sfârşitului pentru Guvernul Boc care dacă n-a picat la moţiune pica pentru că nu mai avea susţinere în Parlament. O asemenea manevră este o chestiune iresponsabilă din partea opoziţiei, care orbită de furie că nu poate dărâma nici guvernul nici preşedintele, nu mai vede interesul naţional în condiţiile în care Ungaria deţine preşedinţia UE. Ditirambii vorbitorilor m-au îngreţoşat şi mi-au adus aminte de  CV Tudor de care nici măcar nu-mi era dor! Zic că m-au îngreţoşat pentru că toţi şi-au adus aminte de biata ţărişoară a noastră, dar au uitat complet cum o jumulesc de câte ori au ocazia şi mă refer aici la cazul Şova şi contractele lui de asistenţă juridică! Habar nu am dacă guvernul Boc ar trebui să cadă sau nu, habar nu am dacă vom trăi mai bine sau mai prost şi într-un caz şi în altul dar dorinţa inumană a opoziţiei de a pune mâna pe putere cu orice chip şi în orice mod îmi dă fiori de spaimă. Ignorarea oricăror reguli de moralitate şi aroganţa lui Crin Antonescu, marele moralist al opoziţiei, care ne-a tăiat-o scurt când a fost vorba de încetarea colaborării sale cu un turnător dovedit de toate instituţiile statului, ne demonstrează că masca pe care o poartă ascunde multe lucruri urâte. Dacă în urmă cu doi ani credeam că Antonescu este foarte aproape de scaunul de la Cotroceni pe zi ce trece mă convinge prin acţiunile şi prin ieşirile sale în decor că dacă se va mai apropia vreodată din greşeală de el ar trebui mutat scaunul la Târgovişte. Până-l găseşte…. Cred totuşi că dacă mesajul premierului ungar pe care nu l-a citit multă lume, a adus atingere suveranităţii, unităţii sau integrităţii noastre teritoriale ar trebui luată o poziţie oficială, dar una calmă şi nu isterică cum se dorea miercuri noaptea în Parlamentul României. De nebuni e plină lumea!