Dezastrul tutelar

Specialiştii în domeniu ne-au confirmat temerea: dacă la Bucureşti s-ar produce un cutremur cu magnitudinea celui de vineri, din Japonia, nici o clădire nu ar rămâne în picioare. Asta pentru că, pe la noi, clădirile pur şi simplu nu sunt gândite să reziste la seisme de 9 pe scara Richter. Dar cel mai îngrijorător este faptul că, în cazul nefericit în care aşa ceva chiar se întâmplă, nu cred că există mai mult de cinci clădiri după care mi-ar părea rău. Altfel, nici în afară oraşului nu avem cine ştie ce infrastructură pe care s-o regretăm. Ce-ar putea să ne strice şi cutremurul ăla? Autostrăzile?

Întâmplarea a făcut ca, în ultima perioadă, să ajung de mai multe ori în locuri înalte din Bucureşti, de unde să pot vedea tot oraşul. În oraşe frumoase şi civilizate, un astfel de loc este o comoară. Fiecare mare capitală are un ceas, un turn sau un deal de pe care poţi admira în tăcere frumuseţea oraşului. În Bucureşti, să te afli într-un astfel de loc e un supliciu. Singura reacţie pe care o poţi avea (am avut-o şi eu şi am auzit-o, simultan, din mai multe guri) este ”urât oraş, să-mi bag p***!”. De jos, urâţenia e digerabilă. Văzută de sus, însă, te lasă fără respiraţie. În sensul cel mai rău. Habar n-am de ce se alarmează oamenii că vine şi la noi marele cutremur. Pentru Bucureşti ar fi o binecuvântare. Sau cel puţin pentru arhitectura lui.

Altfel, în seriozitatea lor uşor lipsită de sentiment, japonezii au demonstrat încă o dată că sunt un popor absolut admirabil. Unii ar spune că e nevoie de condiţii grele (vezi falia aia nasoală pe care e situată Japonia, al doilea război mondial, etc.) pentru ca un popor să-şi demonstreze calităţile. Noi, de exemplu, am cam fost feriţi de mari ameninţări. Poate, în situaţii limită, am fi la fel de destoinici ca japonezii. Asta e varianta optimistă. În varianta pesimistă, după două-trei astfel de dezastre aveam toate şansele să nu mai existăm deloc.

Vizualizări: 106

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: