Cazul de şantaj de la Antena 1 şi Antena 3 scoate la iveală atât mizeria din presă, cât şi cea din justiţie. Când spun mizeria din presă, nu mă refer la şantajul antenelor, oarecum provocat de băieţii deştepţi din procuratură, ci la atacurile aproape sălbatice dintre realizatorii de emisiuni de la posturile concurente şi cei de la antene. Ziariştii de la RTV şi B1 parcă se urăsc cu cei de la Antene şi invers, prinşi într-un război al unor lideri politici cu care jurnaliştii nu ar trebui să aibă nicio legătură. Atacurile dintre politicieni nu sunt nici pe departe atât de mizerabile ca atacurile între ziarişti, fiecare simţindu-se parcă o extensie a politicianului al cărui interes îl reprezintă. În timpul acesta, Băsescu mai pică la pace cu Ponta, Blaga mai face un blat cu Antonescu, dar ei, ziariştii din cele două tabere, rămân la fel de înverşunaţi împotriva colegilor lor. Tonul lui Gâdea când vorbeşte de Ponta se schimbă de la o zi la alta, în funcţie de interesul postului, dar faţă de Turcescu rămâne la fel de agresiv. Şi invers.

Ca şi manieră de a face presă, între B1 şi Antena 3 nu este nicio diferenţă. Doar că ăştia de la antene s-au dovedit mai buni. Mai buni şi la manipulare, iar protestele de anul trecut stau mărturie nu doar pentru că au făcut ca o ţară întreagă să urască guvernul Boc, ci şi pentru că toate televiziunile au căzut în plasa manipulării antenelor. Uite că guvernul Ponta este mult, mult mai slab decât guvernul Boc, dar televiziunile nu reuşesc să facă din asta o temă sau poate nu au interes.

Antena 3 a depăşit graniţele unei prese imparţiale, dar a făcut-o asumat, a luptat deschis împotriva lui Băsescu şi pentru aducerea USL la guvernare. Presa nu ar trebui să facă asta şi anteniştii s-au convins deja, văzând cât de singuri sunt acum în lupta lor cu semnatarii pactului de coabitare. Nici măcar solidaritatea telespectatorilor nu depăşeşte stadiul de comentarii pe facebook, aşa cum şi-ar dori anteniştii.

Antena 3 nu este cel mai bun exemplu de a face presă. Dar nici pe departe Antena 3 nu trebuie închisă, iar presiunile puse de justiţie pe mass media ar trebui să ne dea de gândit. Mai ales ipocrizia cu care Hăineală&Co. acuză Antena 3 că ar influenţa dosarul în care sunt implicaţi şefii lor, dar nu vede şi televiziunile care influenţează în sens invers.

Presa are dreptul de a vorbi despre dosare, despre modul în care judecătorii şi procurorii îşi fac sau nu treaba. Presa nu poate da verdicte, dar are dreptul să relateze şi să emită opinii. Închiderea OTV pe motive inventate şi pe o procedură forţată ar fi trebuit taxată de breaslă, dar asociaţiile de protecţie a presei au salutat măsura CNA. O altă organizaţie de protecţie a drepturilor omului, altă dată apărătoare a drepturilor ziariştilor, a taxat public atitudinea Antenei 3 în raport cu justiţia. Dar nu vede presiunile justiţiei asupra jurnaliştilor.

Spunea cineva, mai în glumă, mai în serios, că în pactul de coabitare Ponta a cerut închiderea OTV, ca urmare a îndrăznelii lui DD de a candida la Târgu Jiu, iar Băsescu a obţinut promisiunea închiderii Antenei 3. O fi aşa, nu o fi aşa, le spun ziariştilor un singur lucru: nu vă bucuraţi de răul altuia, că vi se va întâmpla şi vouă la un moment dat. Iar procurorii DNA, decât să se dea loviţi în orgoliu, mai bine ar fi imparţiali, ar conexa dosarul de mită dintre RCS şi şeful LPF cu dosarul de şantaj dintre Antena şi RCS, iar atunci poate ar veni şi binemeritate aprecieri ale opiniei publice. Aşa, dacă îi anchetează numai pe unii, sunt doar unelte, nu magistraţi.