„Distrugerea casei Dr. Constantin Lupescu ar fi un act de barbarie și o mare pierdere pentru istoria Gorjului!”

Rep.: Pentru început, v-aș ruga să vă prezentați, pe scurt, pentru cititorii ziarului   nostru...

Dr. Constantin Lupescu: Sunt născut în anul 1941. Mi-am petrecut copilăria și adolescența în orașul Tg-Jiu, unde am urmat școala primară, elementară, și liceul Tudor Vladimirescu, pe care l-am absolvit cu "Diploma de Onoare". Am urmat facultatea de medicină generală din București, am fost 2 ani medic de medicină generală la circumscripția sanitară Moldovița – Fierăstru, Județul Suceava, și apoi un an medic de întreprindere la combinatul chimic ISCM Govora. Am urmat specializarea ca medic de obstetrică - ginecologie și am funcționat ca medic specialist la spitalul Județean Tg-Jiu, unde am practicat până în anul 1979, când am emigrat în Republica Federală a Germaniei, printr-o căsătorie cu o pianistă care avea contracte internaționale de concerte. Am părăsit tara și deoarece nu am vrut să cooperez și să mă aservesc regimului dictatorial comunist, de la care am avut parte doar de suferințe, din cauza originii mele "nesănătoase". Nu am vrut sa mă înscriu în Partidul Comunist Român. De aici se desprinde și o altă cauză majoră pentru care am plecat din tara, plafonarea totala în profesie, șeful de atunci al secției de obstetrică – ginecologie, cu o pregătire submedie, nu permitea medicilor mai tineri sa ascensioneze. Mi-am dat seama ca în 5-10 ani as fi fost definitiv ratat profesional. Stabilit în Germania, am ocupat mai multe posturi de medic specialist și apoi de medic primar în diverse spitale, ajungând, în final, până la funcția de șef de secție.

Rep.: Cum ați aflat despre posibila demolare a casei care a aparținut tatălui  dumneavoastră? Cum ați evalua această intenție distructivă?

Dr. Constantin Lupescu:Despre intenția demolării casei am aflat foarte târziu și din întâmplare, în urmă cu două săptămâni, deschizând internetul și căutând numele tatălui meu. Am citit un articol care m-a înspăimântat. Am fost șocat și nu am putut dormi toată noaptea, nu mi-a venit să cred că există oameni atât de perfizi, care să plănuiască un asemenea act de barbarie morală și fizică împotriva unei case istorice, o indiscutabilă bijuterie arhitecturală.

Rep.: Cum ați reacționat ulterior, ce demersuri ați inițiat, căror autorități v-ați adresat, ce răspunsuri ați obținut până în prezent?

Dr. Constantin Lupescu: A doua zi, i-am telefonat primarului Cârciumaru, la Târgu Jiu… Dânsul mi-a spus următoarele, citez: ”Da, a fost ceva în sensul acesta, dar nu avem acum nicio intenție de a demola această casă”. Interesant este și că un jurist de la Prefectură, al cărui nume nu vreau să-l dezvălui, mi-a spus că lucrurile sunt deja stabilite și că membrii consiliului municipal din Târgu Jiu au hotărât deja ca pe locul acestei case sa fie construit un supermarket. Mai departe el a adăugat că, altfel, dânșii (membri Consiliului), riscă sa nu mai fie aleși în viitor! Incredibil! M-am adresat, în scris, Primăriei, Prefecturii, Direcției Județene de Cultură și Patrimoniu, Primului Ministru, Ministerului Culturii, Comisiei Parlamentare de Cultura, Organizației UNESCO - națională și internațională, Academiei Române, etc... Până în prezent nu am primit niciun răspuns, dar sper sa primesc în curând.

casa_si_lupescu_senior

Rep.: De ce ați decis să înstrăinați acea casă? Ce destinație vi s-a spus că va avea, în momentul în care ați înstrăinat-o?

Dr. Constantin Lupescu: Înstrăinarea acestei case a fost unul dintre cele mai dureroase episoade ale vieții mele, deoarece și eu și sora mea ne aflăm la foarte mare distanță de orașul Târgu Jiu, și de mult timp… Eu sunt plecat din 1979, iar sora mea chiar mai devreme… Nu am găsit o soluție valabilă pentru a putea noi, mai departe, locui în această casă. Casa rămânând nelocuită, s-ar fi deteriorat ...

Am avut o discuție cu omul de afaceri Lemnaru, care și-a dat cuvântul de onoare că ori va locui personal în casă, ori va primi o utilizare ca și cămin de copii în folosul orașului Tg-Jiu. În Occident, un cuvânt de onoare valorează la fel ca și o stipulare    juridică într-un contract scris. Cu atât mai mult am fost cutremurat, realizând că gândul ascuns de a demola aceasta casă exista încă de pe atunci! Numai asa se explica de ce a fost lăsată total în paragină!!!

Rep.: Ce vă amintiți în legătură cu construirea acelei case? În ce perioadă s-a realizat, de către care arhitect, cine a fost primul proprietar?

Dr. Constantin Lupescu: Casa-vilă a fost proiectată de cel mai mare arhitect al țării de pe atunci, State Baloșin, în 1937. Tatăl meu era mândru de asta. Arhitectul Baloșin (1885-1953) a proiectat o serie de clădiri monumentale în București, ca de pildă blocul Wilson, Primăria Capitalei, etc.. Execuția construcției a fost făcută de un italian, și anume Vigi Pittini, tâmplăria de frații Gheza, iar acoperișul de către Tibi. Toți aceștia au fost profesioniști de excepție, precum relatează chiar tatăl meu în cartea sa "Biografii sentimentale", vol. 2. Casa a fost construită pe un loc istoric, unde înainte s-a aflat casa celebrului revoluționar de la 1848, Generalul Magheru, și se află, actualmente, în perimetrul   Ansamblului Sculptural Constantin Brâncuși.

Rep.: Ați copilărit în acea casă? Ați putea să descrieți atmosfera exterioară și interioară a acelei bijuterii arhitectonice?

Dr. Constantin Lupescu: Am copilărit în această casă, de care am fost foarte legat, și am suferit cumplit în anii 50, când, în perioada comunistă, am fost alungați din această casă, de Serviciul de Securitate al Statului, cea mai represivă Instituție din țară în acea vreme. Am locuit patru ani în altă casă, până când, în 1954, ne-a fost redată și scoasă de sub naționalizare, cu ajutorul lui Gheorghe-Gheorghiu Dej, pe care tatăl meu l-a îngrijit în lagărul de deținuți politici.

Casa a fost concepută arhitectural în exterior în formă de ”L”, cu jocuri de acoperiș, cu un brâu de granit sculptat, care îmbracă casa și în care sunt implantate 2 fântâni arteziene, care ii dau o notă originală, împreună cu o pergolă din stâlpi de lemn pe care este plantată o viță de vie sălbatică. În fața casei se afla o splendidă gradină de flori cu zeci de magnolii, de trandafiri, și multe alte flori, care, în totalitate, dau casei un farmec deosebit. Pe drept cuvânt, casa a fost considerată de toți cei care o știau înainte de a fi agresată cu un scop precis, ca cea mai frumoasa casa a orașului - o bijuterie arhitectonica!

În ceea ce privește interiorul, ca exemplu, sufrageria elegantă a fost sculptată și     pictată de marele pictor și restaurator de biserici Iosif Keber. Colonadele din ghips, pictate de dânsul, se sfârșesc cu capiteluri aurite în stil corintic. Casa se află în perimetrul monumentelor Brâncuși, la câțiva zeci de metri de Calea Eroilor, și, împreună cu alte case construite în acea perioadă, întregesc în mod armonios complexul.

Rep.: Când ați văzut ultima dată, pe viu, acea casă? Din nefericire, a avut parte în ultimii ani de mai multe acțiuni intenționat distructive… Practic, noul proprietar a pregătit-o pentru demolare…

Dr. Constantin Lupescu: Ultima dată am văzut casa cu ocazia înstrăinării, cred că în anul 2006. Nu mi-am putut imagina cinismul anumitor gorjeni care, făcând abstracție de patriotism și cultură, vor sa dărâme această casă unică în oraș, cu valoare de monument istoric. Casa Dr. C. Lupescu trebuie salvată și înscrisă în lista monumentelor istorice ale Gorjului! Distrugerea ei ar însemna un act de barbarie, profund nepatriotic, și o mare pierdere pentru istoria Gorjului. Nu mai trăim în epoca Ceaușescu sau Stalin.

Rep.: V-aș ruga să ne relatați despre legăturile tatălui dumneavoastră  cu Constantin Brâncuși, cu alte personalități culturale și cu unii oameni politici. Care dintre acești amici ai tatălui dumneavoastră l-au vizitat în acea casă?

Dr. Constantin Lupescu: În ceea ce privește relațiile cu sculptorul Constantin Brâncuși, știu că tatăl meu l-a cunoscut. Povestea adesea despre întâlnirile cu dânsul… Nu-mi aduc aminte detalii, știu însă că sculptorul a fost primit și în această casă. Tatăl meu a fost un medic excepțional, care a tratat zeci de mii de oameni, și foarte mulți i-au fost recunoscători că le-a salvat viața. A publicat peste 80 de lucrări științifice în străinătate, pentru care a fost ales ca membru deplin al celebrului institut de microbiologie L. Pasteur, de la Paris. În afară de sculptorul Brâncuși, a primit în casă pe scriitorii George Călinescu, Lucian Blaga, academicianul Uscătescu - poet și filozof, profesor universitar la Madrid, Mitropolitul Gurie al Basarabiei, Ion Buzdugan, fost prim-ministru al Basarabiei înainte de cel de al II-lea război mondial. Pe ultimii doi i-a ascuns în casă temporar,  fiindcă erau urmăriți de ocupanții sovietici! In casă au mai fost primiți numeroși academicieni și profesori universitari, precum: Combiescu, Nestorescu, Leon Daniello - prof. univ. la Cluj, prof. Voiculescu de la clinica de boli infecțioase București, și mulți alții. A fost bun prieten cu marele pictor de biserici Iosif Keber, care-l vizita adeseori. Îmi permit să citez o frază a acad. Uscătescu, în care vorbește despre tatăl meu: "amplu recunoscut în străinătate, în  special în cercurile academice din Paris, Dr. C. Lupescu este un om de excepțională cultură științifică și umanistă”.

Rep.: Aș vrea să explicați de ce tatăl dumneavoastră reprezintă o valoare inestimabilă din patrimoniul cultural și uman al Târgu Jiului și al Gorjului.

Dr. Constantin Lupescu: Tatăl meu a fost respectat de Gheorghe Gheorghiu Dej, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraș, Mihai Ralea, și multe alte personalități care au fost închiși în lagărul de deținuți politici de la Tg-Jiu. Aceștia i-au mulțumit pentru devotamentul cu care i-a îngrijit. A tratat mii de refugiați politici polonezi în timpul celui de al II-lea război mondial, pentru care a primit o înalta decorație de la statul polonez, care i-a fost înmânată de însuși ambasadorul Poloniei de la București. Cu prilejul zilei naționale a Poloniei a fost invitat în fiecare an la ambasada Poloniei. Tatăl meu a tratat sute de ostași români pe frontul de est, a fost veteran de război cu gradul de colonel. A fost, înainte de război, director al Spitalului Tg-Jiu. După căderea mareșalului Antonescu, a fost propus de către partidele politice pentru funcția de Prefect, dar a refuzat, nevrând să facă politică. Nu a fost membru al P.C.R. A fost ani de-a rândul profesor la catedra de igienă, la liceul Tudor Vladimirescu. Pentru activitatea științifică deosebită a primit titlul de Doctor – Docent. A primit următoarele decorații: "Meritul sanitar   clasa I" în 1942, decorația "Eliberarea de sub jugul fascist" în 1947, ”Crucea comemorativa al celui de al II-lea război mondial", Medalia ”Regina Maria". A întreținut relații cu oameni politici ai vremii, precum Iuliu Maniu, Cornel Coposu, Ion Mihalache, scriitorul Victor Eftimiu. L-a cunoscut personal pe istoricul Nicolae Iorga.

Rep.: Cum a fost respectat dânsul de-a lungul timpului de către autorități și concetățeni? De ce astăzi s-au răsturnat lucrurile?

Dr. Constantin Lupescu: Domnia sa s-a bucurat de un deosebit respect din partea tuturor cetățenilor orașului, pe foarte mulți dintre ei îngrijindu-i cu devotament atunci când au fost bolnavi. Din câte am fost informat, autoritățile locale au avut tot timpul cuvinte de laudă la adresa sa… Totul a culminat cu decernarea titlului de "Cetățean de Onoare" al orașului Tg-Jiu, în 1996. A fost cu adevărat un mare patriot si un adevărat fiu al Gorjului!!

casa_lupescu_cainRep.: De ce credeți că oamenii de cultură locali și nici măcar arhitecții din Târgu Jiu nu se opun în niciun fel demolării acelei case?

Dr. Constantin Lupescu: Cred ca oamenii de cultură și arhitecții locali nu sunt suficient informați, și de aceea ignoranți în ceea ce privește meritele istorice ale acestei mari personalități a Gorjului, și a valorii arhitectonice a casei. Le lipsește curajul civic și patriotismul, pentru a apăra tot ce are mai de valoare Gorjul, patriotismul fiind, la ora actuală, un cuvânt perimat. Interesul actual al unora se concentrează mai mult pe obținerea de bunuri materiale, indiferent prin ce mijloace. Vreau sa relev încă un aspect: prin publicarea celor două volume "Biografii sentimentale", tatăl meu aduce un mare aport la cunoașterea istoriei Gorjului, prin informațiile inedite pe care le furnizează, și se înscrie pe linia marilor cărturari ai Tg-Jiului, ca de pilda I. Ștefulescu.

Istoria ii va condamna pe cei care își vor pune semnătura pe un document menit să distrugă aceasta valoroasa casa a unui mare Om!

Vizualizări: 5,263

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: