Aud tot mai des că Viorica Dăncilă nu ar fi fost vreodată europarlamentar sau prim-ministru dacă nu ar fi fost Liviu Dragnea. Și la fel despre tot felul de personaje politice, care și-ar datora cariera unor persoane. Poate că e așa, deși în general câștigul este de ambele părți. Asta nu îi dă însă dreptul lui Liviu Dragnea să o transforme pe Dăncilă într-o mascotă.

Președintele Klaus Iohannis spunea zilele trecute că guvernul nu are prim-ministru. S-a referit, desigur, la faptul că unele decizii nu sunt luate de Viorica Dăncilă, ci de alte persoane în numele ei. Cred că președintele are informațiile necesare pentru a putea să spună asta, dar este evident de multe ori și pentru consumatorul de știri că Liviu Dragnea și Darius Vîlcov iau cele mai multe decizii.

Orice prim-ministru trebuie să știe că, odată numit în funcție, nu datorează nimic unei persoane. Viorica Dăncilă are o responsabilitate față de țară, nu față de Liviu Dragnea. Uneori pare că nu înțelege asta. Sigur, dacă ar fi ieșit din rolul de marionetă, era scoasă pe tușă, așa cum s-a întâmplat cu Sorin Grindeanu și Mihai Tudose. Riscul pe care și-l asumă executând orbește niște ordine este mult mai mare decât cel al unei revocări. Viața nu se termină cu o funcție. Libertatea și sănătatea ar trebui să fie mai importante pentru oricine.

Dacă ne uităm la ultimii doi ani, pare că anumite forțe și-au bătut joc de Liviu Dragnea. Omul ăsta își dorește cu disperare amnistia și grațierea, pe care speră să le obțină la acest final de an. Ce l-a împiedicat în ultimii doi ani? L-a dus Tudorel Toader cu vorba? A avut opoziție în arcul guvernamental? O fi câte puțin din fiecare.

Cert este că Dragnea nu mai are timp, așa că vrea legea acum. Acum, când partidul s-a prăbușit în sondaje și este posibil să-i pice guvernul prin moțiune de cenzură. În acest zile, Dragnea este atât de aproape și în același timp atât de departe de visul lui. Visul lui de a scăpa de dosare penale și de a rămâne cu banii, după care o să ne arate el o dictatură cum nu au văzut nici turcii.