E groasă rău!

A trebuit ca fermierii români să încerce să târască o vacă aproape moartă în sediul Ministerului Agriculturii pentru ca guvernanţii noştri să observe că le-a ajuns cuţitul la os. A trebuit ca să se îmbrâncească ţăranii cu jandarmii ca să se observe că nu mai pot să reziste financiar şi că nu mai pot produce scump şi vinde ieftin. A trebuit să arunce laptele pe jos în Bucureşti pentru ca funcţionarii ministeriali şi guvernanţii să îi audă strigând că laptele de import nu are calităţile celui românesc şi de gura lor să se dispună un control amănunţit ale cărui rezultate nu le vom afla, ca de obicei, niciodată. A trebuit să vină Băsescu la Guvern ca să le spună ceea ce este evident, că învăţământul românesc este pe butuci de mulţi ani de zile şi că scoate în fiecare an tot mai mulţi dobitoci cu diplome. A trebuit, chiar dacă pare o acţiune electorală, să vină Băsescu la miniştri să aflăm oficial că suntem în recesiune economică şi ne paşte o lungă perioadă de depresiune economică dacă avem în vedere experienţa anilor 1929-1933. În plină vară am aflat că în tomnă este foarte probabil să facem muncă patriotică, adică să nu mai primim salarii pentru munca prestată la stat. Venirea lui Băsescu la Guvern, o surpriză pentru toată lumea, a readus în prim plan problemele grave din învăţământul românesc care nu vrea să se reformeze, ci doar să-şi mărească salariile. Discursul ţinut în Guvern a părut că lasă loc la interpretări defavorabile la adresa lui Mugur Isărescu prin faptul că preşedintele a acuzat Banca Naţională de optimism exagerat. Eu nu cred într-o supărare a lui Băsescu pe Isărescu, ci mai degrabă discursul său va pregăti măsuri neaşteptate ale Băncii Naţionale, menite să convingă băncile comerciale să-şi reducă dobânzile care au ajuns mult prea sus, pentru a mai fi accesibile creditele menite să relanseze economia. Programul guvernamental “Prima casă” lansat cu metodologie cu tot se pare că nu are prea multe rădăcini în rândul băncilor comerciale, care nu sunt dispuse să renunţe la dobânzile exagerate cu care s-au obişnuit. Cu siguranţă că refuzul băncilor de a coopera la programul guvernamental va atrage nu numai antipatia lui Băsescu, dar şi alte măsuri pe care le vor resimţi poate nu acum, ci atunci când nu se vor mai aştepta. În criza românească transformată în recesiune se pare că băncile şi-au tras spuza pe turta lor, lăsîndu-ne pe noi plătitorii de rate la credite să tragem ponoasele unui lucru pentru care nu avem nici o răspundere. Dacă ni s-a părut că criza economică este o glumă, acum, în plină recesiune, va trebui să luăm în serios următoarea etapă, cea a depresiunii economice, care este mai rea decât criza şi va dura mai mult decât recesiunea. Singurul lucru bun al depresiunii este acela că după ea urmează revigorarea economică, dar care pentru noi s-ar putea să fie foarte departe.  
Zilele trecute înjuram un om de afaceri şi fost om politic care spunea că o criză economică mondială, cum este cea de acum, cel mai adesea se termină într-un război. După cum decurg evenimentele în lumea care clocoteşte atât de aprope de noi încep să cred că a avut dreptate. Mai rău decât orice criză este războiul, care de această dată ar putea fi fatal pentru omenire.


Vizualizări: 388

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: