Aşa-zisul protest spontan declanşat de salariaţii din sediul Ministerului de Finanţe are toate şansele să producă efectul bulgărelui de zăpadă care aruncat din vârf de munte poate să provoace o avalanşă. Cu siguranţă protestul va declanşa alte proteste, la fel de spontane, în instituţiile  subordonate ministerului, dar şi în alte instituţii bugetare ale statului. Ce nu au reuşit sindicatele în urmă cu câteva săptămâni când s-au străduit să scoată în stradă mii şi mii de salariaţi nemulţumiţi de tăierile salariale vor reuşi finanţiştii ale căror venituri s-au micşorat de două ori; odată prin tăierea de 25% din salariu şi a doua oară prin tăierile stimulentelor care în unele cazuri depăşeau de trei ori salariul. Practic protestul finanţiştilor nu se bazează pe revendicarea celor 25%  din salariu ce reprezenta o sumă aproape neglijabilă ci  pe revendicarea stimulentelor. Din informaţiile existente,  stimulentele a căror valoare o întrecea cu mult pe cea a salariilor erau acordate aleatoriu de şefi, pe baza unor aprecieri subiective şi nu pe baza unei grile de performanţe aşa cum ar fi normal. Din moment ce toată lumea primea stimulentele indiferent de performanţa profesională nu s-a găsit nimeni până acum să militeze pentru creşterea grilei de salarizare care dacă ar fi fost făcută la timp i-ar fi scutit pe finanţişti acum de situaţia jenantă în care-şi flutură doctoratele şi masteratele în faţa camerelor de luat vederi. Colectarea taxelor şi impozitelor la bugetul statului, îndeletnicirea principală a protestatarilor lasă de dorit atâta timp cât realitatea dură ne arată că sunt întreprinderi de stat sau private care au acumulat datorii de milioane de lei sau de euro. Această situaţie perpetuată de-a lungul anilor a creat găuri uriaşe în Bugetul de la care acum toată lumea vrea bani. Nu numai că Fiscul a permis necolectarea taxelor şi impozitelor, dar a colaborat şi a facilitat  încasarea de la Buget a TVA-ului de către reţele specializate, în epoca de tristă amintire a guvernării Năstase. Încă nu am uitat cazul returnărilor de TVA de la Dolj  către clanul toboşarului Boierică, care din postura lui de fost aprozarist şi lăutar la nunţile din satul său natal a reuşit să fure circa 2500 miliarde de lei vechi doar plimbând o locomotivă prin câteva zeci de firme. Pentru asta n-a făcut decât 1,5 ani de arest, iar acum se plimbă şi se odihneşte pentru că a demonstrat cui trebuie că nu suportă regimul de detenţie! E drept că cel care şi-a pus semnătura pe actele de returnare ale lui Boierică este de mult la doi metri sub pământ! Şi atunci funcţionarii fiscului au încasat stimulente iar cazul celebrului în acea vreme Boierică a ajuns unde ajung toate, în uitare. Până când şi la noi, ca la americani, se va ajunge să se spună că în viaţa unui om sunt doar două certitudini, moartea şi fiscul va mai trece mult timp! Revenind în actualitate trebuie să spun că sunt şi eu de acord cu faptul că salariile actuale ale inspectorilor fiscali nu-i  stimulează să moară cu evazioniştii de gât, dar nici nu pot să aplaud faptul că este de ajuns să fii angajat al acestui minister ca să obţii automat nenorocitele de stimulente care-i fac egali pe toţi indiferent că lucrează la registratura unităţii sau sechestrează bunurile cuiva pentru neplată. Înainte de tăierile bezmetice ar fi trebuit poate o reaşezare a grilelor de salarizate pe principii sănătoase şi nu discreţionare aşa cum par acum. E greu să convingi un om care până mai ieri ducea acasă 3000 lei că şi 1000 de lei sunt mai buni decât deloc mai ales în condiţiile în care după cum se vede nimeni nu se străduieşte măcar să încerce o brumă de înţelegere.