Epidemia de putere

Acum, că de porcină nu mai ştie nimeni nimic, o nouă boală extrem de periculoasă ameninţă România: boala de putere. şi aia de bani şi aia de notorietate, dar alea mai puţin. Pe măsură ce lumea e tot mai săracă, bolnavii de putere se vor tot mai bogaţi. Pentru că ştiu că în asta constă fericirea, de fapt: să fii nu bogat la modul general, ci mai bogat decât cei din jurul tău. Să te afli în posesia banului într-o ţară aflată în mizerie este mai important decât era să deţii inelul în Lord of the Rings. Oamenii cu foamea în gât sunt ieftini şi preţul lor scăzut îi poate transforma pe alţii în regi.

O primă calitate pe care se impune să o ai pentru a avea acces la putere şi, ulterior, pentru a o menţine, este flerul. Sau anticipaţia, dacă vreţi. E bine să ştii de la început pe ce culoar alergi, să nu te trezeşti singur împotriva puterii. Să luăm, de exemplu, cazul Teo Trandafir. Am mai vorbit de ea recent, când încercam să ne explicăm motivele pentru care a votat împotriva directivei de partid. Atunci speculam că ar fi fost vorba de nişte sume mai mari promise din partea cealaltă. Acum, Teo dă o declaraţie surprinzătoare. Îşi pune cenuşă în cap şi mai că nu-şi cere scuze în genunchi pentru că a votat cu duşmanul. Dar să cităm de pe Hotnews: ”Mă simţeam foarte rău atunci când am făcut acel gest din Parlament în ziua votului. Sigur că îmi pare rău. Fiecare poate să aibă momentele lui proaste, cum am eu acum. Am 40 de grade Celsius febră. Sper să nu pice guvernul Boc. E singurul care ne-a mai rămas.” P-asta cu ”e singurul care-a mai rămas” nu cred c-o zicea nici Udrea, săraca. Deci Teo are febră 40, asta am înţeles. Din cauza cărei boli, înţelegeţi dumneavoastră din primul paragraf. Întrebarea e de ce a votat cu adevărat moţiunea (dincolo de scuzele astea pe care nu le înghite nimeni) şi de ce acum s-a sucit. Personal, găsesc doar două explicaţii posibile: ori s-a răzgândit Voiculescu, ori a strâns-o cu uşa PD-L-ul în legătură cu înţelegerile din timpul campaniei.  Ah, şi ar mai fi faptul că moţiunea nu a trecut şi PD-L-ul pare să fie de neclintit la guvernare. Observați, sper, că toate variantele implică o conduită morală a personajului ce lasă de dorit. Cum zicea şi un om pe care nu l-am identificat: cu cât o cunosc mai bine pe Teo, cu atât îl apreciez mai mult pe Mircea Badea.

mantzy.wordpress.com

Vizualizări: 107

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: