Mai ajung din când în când în Motru, orașul natal. Cu cât merg mai rar pe acolo, cu atât sunt mai emoționat. Nu văd motive pentru care Motru ar produce emoții altor persoane decât celor care au copilărit acolo, dar eu am suficiente motive să mă bucur când mă mai abat prin zonă. Cu cât înaintez în vârstă, din păcate, încep să am tot mai multe motive să mă și întristez.

Din moment ce am ajuns în Motru în plină campanie electorală, am fost și eu curios să văd cum stă treaba cu afișajul. Ca să fie clar, v-o spun direct și scurt: nu există afișe cu ARD, puține cu PP-DD și multe, sute de metri pătrați de hârtie lucioasă, cu USL. Brusc, am avut o revelație: orașul în care m-am născut și pe dealurile căruia mă dădeam iarna cu sania, până mă opream în cotețe sau în râpele de lângă ele, este una dintre acele zone profund roșii pe care le vedem pe harta țării, de obicei situate în sudul extrem și în nord-est. Când eram mic nu-l percepeam așa și eram, ca toți ignoranții, fericit. Motru e un oraș cu oameni săraci nu doar la pungă, ci și la minte, care așteaptă ca statul și, implicit, politica să-i ajute cumva. Oameni fără nici un handicap care consideră că e absolut normal să fie întreținuți (fără să facă mare lucru, eventual nimic, la schimb) doar pentru că au avut ghinionul să se nască în familii fără posibilități. Oameni care nu vor de la viață decât niște mâncare, o locuință și, dacă se poate, un serviciu monoton și prost plătit care să le facă un pic de ordine în traiul veșnic amorțit. Dacă nu se poate cu joburi, se mulțumesc și cu niște bani de la stat. Eventual mai toarnă doi-trei copii cărora să le preia alocația. Fac o paranteză: oare nu realizează nimeni că acordarea alocației pentru mai mult de unul (hai, doi maxim) copii la o familie face mult rău?

Apropo de doritorii de asistență socială din Motru, mi s-a părut la fel de trist că politicienii care candidează în colegiile respective sunt foarte conștienți de pretențiile modeste și fixe ale unui electorat care trăiește din multe puncte de vedere ca în Evul Mediu. ”Dacă nu ne votați pe noi, familiile dumneavoastră o vor duce mai prost”, ne avertizează, ba aș zice chiar că ne amenință pe noi, motrenii, o viitoare deputată, pe afișul electoral al domniei sale. De unde se subînțelege că votând-o, familiile noastre o vor duce mai bine. Ce să zic, nu cred că ar trebui să-și facă probleme. De votat, sigur o s-o votăm, că altceva decât PSD nu știm. Acum mai vorbim peste un an – doi, să-i spunem cam cum o ducem.

PS – oare câți motreni au citit-o pe laureata Nobel care, deunăzi, a declarat, într-un interviu pentru The Guardian, citez, ”social democrații din România sunt niște staliniști care trag țara înapoi și Uniunea Europeană poartă vina de a nu-i fi eradicat”?