Când mai aud pe la ştiri statisticile referitoare la numărul de maşini de superlux de pe străzile noastre în comparaţie cu alte ţări, mă ia cu tremur pe fond nervos. Mai ales dacă ulterior compar PIB-ul şi salariul lor mediu pe economie cu al nostru. Cumpătarea şi decenţa sunt două noţiuni străine majorităţii românilor. Se pare că a trecut prea puţin de la perioada în care şi se interzicea să ieşi în evidenţă ca să ne putem abţine de a ne lua cele mai mari, mai scumpe şi mai lucioase maşini. Şi nu e numai cazul maşinilor. Oricât de săraci, românii au o mare slăbiciune pentru obiectele care-şi permit să-şi afişezi bunăstarea. Maşina, telefonul, garderoba, pentru ăia mai snobi ceasul. Astea-s principalele priorităţi, atunci când avem nişte bani sau nişte chef s-o punem de-un credit.

Nevoile care nu se văd sunt mereu lăsate la urmă. Recent, presa a scris despre un cetăţean (fost gagiu al beizadelei prezidenţiale, dacă nu mă înşel) care avea o maşină de 100.000 de euro (sau mai mult) şi stătea la garsonieră, într-un cartier mizer din Bucureşti. Pentru un tânăr român idiot şi cu prea puţini bani ca să-şi ia şi maşină şmecheră, şi vilă în Pipera, fenomenul pare aproape normal: doar nu merge cu garsoniera aia jegoasă la agăţat pe Dorobanţi. Nu plimbă panaramele cu ea, nu se dă jos din maşină îmbrăcat în ea şi, în general, garsoniera nu te ajută la absolut nimic când ieşi în lume. Ştiţi care ar fi singura salvare- Singurul program guvernamental care i-ar putea face pe tinerii aceştia confuzi să-şi aleagă corect priorităţile- Cheile (de uşă!) personalizate! La situaţia de-acum, e tot una că arunci pe masa din club o cheie de la o garsonieră din Balta Albă sau una de la o căsoaie din Primăverii. Nu se observă nici o diferenţă. Ei, de acum să se facă chei de case cu marcă pe ele, ca la maşini. Să fie brand mare cu ”Cotroceni”, să ştie fetele din bar că tu stai acolo. Şi, în cazul în care nu-şi scoşi cheia pe masă, să fie clar: e un pârlit care stă printr-un cartier muncitoresc.

Să investeşti bani în maşini scumpe şi abia apoi în case comode e ca şi când te-ai da cu deodorant peste geacă. Dar hei, şi ăsta e un obicei destul de des întâlnit la compatrioţi.