Ocupaţi până peste cap cu mojiciile politicienilor noştri care au întrecut măsura de mult şi nici nu ne mai miră că în consiliul de administraţie al Transelectrica şi-au numit propriile rude era cât pe ce să scăpăm cea mai interesantă ştire care a circulat pe fluxurile agenţiilor de presă româneşti. Ele spun că Banca Mondială ar fi impus Guvernului de la Bucureşti să mărească  pragul de pensionare pentru limită de vârstă la 70 de ani indiferent de sexul solicitantului! Nu este o glumă pentru că din nu ştiu ce analize făcute de forul financiar bancar ar reieşi că în câţiva ani fondul de pensii românesc va fi făcut praştie iar valoarea lui din PIB va fi aşa de mare încât n-o să mai aibă cine să-l constituie pentru că vom fi toţi bătrâni şi neputincioşi. Cu alte cuvinte statul nu ne scoate la pensie decât la 70 de ani când se presupune că din cauza condiţiilor  de muncă stresante şi prost plătite din România  o să fim ori oale şi ulcele ori la spitalul de nebuni trăgâd şoşonul după noi. Astfel nici nu va mai fi nevoie de fond de pensii pentru că pe lumea ailaltă nu-şi trebuie pensie că în Rai umblă îngerii cu covrigii pe tavă iar în cazanul cu smoală n-ai nevoie de bani că ţi se impregnează cu gudron. Cât priveşte pe cei care vor trage şoşonul după ei este treaba administraţiilor locale să-i întreţină că tot vor trece spitalele în parohiile lor. Râdem noi dar nu este râsul nostru   că mai devreme sau mai târziu ne paşte pe toţi perspectiva asta! Ce-o fi apucat-o pe bancă să facă astfel de recomandare? Specialiştii presupun că s-a folosit modelul occidental al sistemului de pensii. Se dă exemplul Germaniei  unde  vârsta de pensionare pentru bărbaţi este de 65 ani iar pentru femei de 63 ani. O fi adevărat, nu zic nu, dar la ce condiţii de muncă? La ce stres? La ce salariu? La ce speranţă de viaţă? Păi la noi vă închipuiţi o doamnă  de 70 de ani, cunoascătoare a trei limbi străine şi a tuturor programelor de calculator, căreia i-au căzut dinţii, care nu are suficienţi bani pentru proteză , cu părul alb şi rărit de permanent, cu mâinile noduroase şi reumatice de la limpezitul rufelor cu apă rece de fântână, cu şoldul plin de coxartroză şi cu faţa încreţită  pe post de secretară la un director general? Dar invers, un domn de 70 de ani, cu mâinile tremurânde de parkinson, sprijinindu-se în baston, care din cauza prostatei neoperate merge din 5 în cinci minute la WC  opintindu-se să salte  un sac în spate pentru că este docher în portul Constanţa? Ei bine nu, dar parcă îţi vine să strigi ca-n mahala: Hai sictir, banco!