M-am săturat de făţărnicia imberbului Ponta care nu conteneşte să răcnească din toţi boşorogii că s-a fraudat votul pe legea pensiilor în timp ce el şi colegii lui de opoziţie făceau trotuarul pe holurile palatului. M-am săturat de ameninţările adresate preşedintelui Băsescu prin care vor să-l sperie. M-am săturat de politicienii tonomate, care ori de câte ori apar la televizor n-au ceva mai bun de comunicat naţiunii decât nenorocita de suspendare a lui Băsescu. M-am săturat să-i văd prefăcându-se că n-au linişte de grija noastră când ştiu că ori de câte ori au putut au luat cu amândouă mâinile şi când nu le-a ajuns şi-au mai adus de acasă şi rudele. M-am săturat să-i văd îndemnând lumea să iasă în stradă să răcnească alături de ei: ”Jos Băsescu”. M-am săturat să-i aud că numai democrat-liberalii sunt corupţi, iar ei sunt stâlpii bisericii româneşti, îngerii călare pe norişori, maicile tereze ale naţiunii. M-am săturat să-i văd jucându-se de-a guvernarea din umbră cu personaje marionetă în spatele cărora trag sforile alde Năstase, Hrebenciuc, Iliescu şi toată crema securisto comunistă de care ne facem că am uitat. M-am săturat să văd că patriciu şi Vîntu ne conduc gândurile, nu le „cizelează” ni le şlefuiesc pe faţă şi nu din umbră în aşa fel încât ajungem să credem că aşa gândim noi de când ne-a făcut mama noastră mari. M-am săturat să-i văd pe hoţi politicieni şi pe politicieni hoţi. M-am săturat să mă ia toţi politicienii  de prost şi să vorbească în numele meu ca să-şi legitimeze acţiunile lor deşucheate. M-am săturat să-i aud în fiecare zi cum mint cu neruşinare. M-am săturat să-i văd în fiecare zi schimonosindu-şi chipurile hidoşite de ură. M-am săturat să-i văd cât de disperaţi sunt să ajungă unde nu i-am trimis noi. M-am săturat să-i văd ascunzându-se după principii democratice ca să poată minţi, fura, ataca. M-am săturat de infatuare, de ipocrizie, de minciună, de dedublare şi de tot ce însoţeşte aşa-zisul mesaj politic. Nu mai pot să-i cred pentru simplu motiv că i-am mai văzut acolo unde-şi doresc din nou să ajungă şi nu mi-au plăcut. N-am uitat nimic din ce au făcut sau n-au făcut şi trebuiau să facă. N-am uitat nici cârdăşiile nici nenorocirile al căror rezultat îl avem acum şi pe care-l trăim din plin. Schizofrenia clasei politice româneşti este atât de mare încât ea crede că e singura care ne poate călări, ne poate batjocori, ne poate jupui, ne poate minţi, ne poate biciui şi asta toate spre binele nostru al tuturor. Huoaaaa nebunilor!