Nu știu care au fost resorturile intime sau poate șantajiste la care a apelat Crin Antonescu, dar Victor Ponta pare momentan înfrânt. De unde luni erau două variante: fie ca Ponta să numească direct un șef la DNA, după o negociere cu Băsescu, fie să facă un schimb de ministere cu PNL-ul și să-și pună un ministru propriu la justiție, deci cam tot aia, astăzi Antonescu s-a zbătut ca un martir pentru cauza patronului său (spiritual) Felix și a ținut cu dinții de ceea ce pare a fi singura chestie care-i interesează pe liberali, cu nume grele ca Voiculescu sau Fenechiu aflate pe o listă scurtă a viitoarelor victime ale sistemului.

Problema este acum că pentru Ponta e cam târziu să mai dea înapoi, după ce a spus clar că România nu-și permite să facă o propunere care să nu fie pe placul președintelui Băsescu, pentru că asta ar însemna prelungirea stării de incertitudine, fapt ce ar da foarte prost în raportul MCV, venind din partea unei țări membru UE cu drepturi depline. Cum Băsescu și Felix nu se pot înțelege vreodată, este de la sine înțeles că situația de criză se va prelungi. Dar cu criza ne-am obișnuit. Nu noi vom ieși cel mai nasol din ea, ci fix premierul.

După ce a promis stabilitate, calm și seriozitate, Ponta a cedat. Ce anume l-a făcut să cedeze, nu se știe. Ce l-a făcut pe Crin să forțeze, e destul de previzibil. La televiziunea de casă a PSD-ului se spune direct: ”Dan Voiculescu l-a sunat pe Crin Antonescu și l-a amenințat cu o campanie mediatică furibundă îndreptată împotriva sa, în cazul în care renunță la portofoliul de la justiție”. ”Mințiți”, răspunde Antonescu. Dar parcă prea se leagă. Ieri îl lăudam pe Ponta și mi se părea că are forța și spatele necesar să-i calce pe cap pe dinozaurii pătați de tip Voiculescu. Toată lumea s-a înșelat, însă. Ponta și Crin rămân la fel de ușor controlabili precum Badea sau Gâdea. Și în susul sforilor e nimeni altul decât varanul.