Ziarul Pandurul angajează redactori și reporteri. Căutăm oameni curioși să pună întrebări autorităților și personajelor interesante din societate, să scrie povești simple, dar de impact, oameni dornici să învețe o meserie în care fiecare zi e altfel. Cunoașterea Limbii Române este condiție esențială. 

Nu solicităm experiență anterioară în presă, ci doar dorința de a învăța și de a descoperi locul în care trăim. 

Dacă ești interesat să lucrezi alături de noi trimite un CV la redactia@pandurul.ro.

(închide)

Imperiul Român de Ampus-o

Bieții mayași! Au dispărut a doua oară. De data asta de-a binelea. Cum a venit 2013-le și-n Los Angeles, apoi mai la vest, gata, a fost oficial că Sfârșitul Lumii a fost o farsă. Cel puțin nu a fost brusc și catastrofal, cum se aștepta. Dar asta nu înseamnă că nu va veni. Puțintică răbdare. Soarele se stinge în nici patru miliarde de ani. Uitați-vă puțin în jur. Chiar credeți că ne vor ajunge 4 miliarde de ani să învățăm să ne împachetăm toate chestiile și să ne mutăm într-un sistem solar mai prietenos? Ei, aș!

Omenirea trece prin niște cicluri. Poate fi greu de crezut că, din multe puncte de vedere, în ciuda lipsei internetului, a roboților și a motoarelor, Grecia sau Roma Antică erau mai evoluate cultural decât suntem noi acum. Dar erau. Și? Cu ce le-a ajutat? S-a ales praful de ele și, cel mai nasol, după ce-a picat și Imperiul Roman de Apus am plonjat cu încredere nu doar într-o mie de ani de noapte a minții, ci și într-o amnezie severă, ba chiar în autodistrugere. Nici Renașterea și nici celelalte mișcări de progres care au urmat nu au mai reușit să readucă decât bucăți din uriașele cunoștințe și realizări ale acestor două mari imperii (le-am ales doar pe cele mai apropiate de Europa, nu mai vorbesc de alea de prin Asia sau America de Sud). Mă simt acum în postura celui care trebuie să vă aducă veștile proaste, precum Petrarca, cel care a avut revelația vremurilor sumbre pe care le trăia și a scris așa, pe la 1330: ”Soarta mea este să trăiesc în furtună. Dar pentru voi, cei care veți trăi mult după ce-am trăit eu, poate vor urma vremuri mai bune. Acest somn al uitării nu poate dura la nesfârșit. Când întunericul va fi dispersat, urmașii noștri vor străluci din nou.”

Nu suntem ca la 1330, dar e clar că imperiile se prăbușesc. E la fel de clar că societatea involuează intelectual și cultural și, odată cu ea, o face și politica, și economia, și fotbalul (haha, săracul Gigi!). Ultimele vor fi comunicațiile. Când nu vom mai avea internet, apoi nici telefon și, într-un final, ne vom întoarce la mesageri pe cale orală, îi rugăm pe urmașii noștri ca, dacă din întâmplare găsesc acest text pe un stick plutind liber în oceanul verde de poluare, să-și amintească de o societate anterioară în care câțiva s-au prins, totuși, că ceva nu e în regulă. Dar ne-am prins degeaba, nu ne cereți să facem ceva. Conform lui Asimov, când o mare civilizație (cum e acum cea umană) își începe decăderea, atunci inversarea acestui fenomen este deja imposibilă. Când regresul începe la o scară atât de mare, atunci gata, e prea târziu. Și numai din cenușa câtorva secole de barbarie ne vom mai putea reveni. Ei? Mai aveți chef să faceți copii azi?

Vizualizări: 116

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: