Ziarul Pandurul angajează redactori și reporteri. Căutăm oameni curioși să pună întrebări autorităților și personajelor interesante din societate, să scrie povești simple, dar de impact, oameni dornici să învețe o meserie în care fiecare zi e altfel. Cunoașterea Limbii Române este condiție esențială. 

Nu solicităm experiență anterioară în presă, ci doar dorința de a învăța și de a descoperi locul în care trăim. 

Dacă ești interesat să lucrezi alături de noi trimite un CV la redactia@pandurul.ro.

(închide)

În centru capitalei, la fițe

Eh, ne-am mutat cu redacția la Kamikaze, suntem deja la cincilea sediu în doi ani. Criza ne-a gonit hăăăt, tocmai într-un apartament în centrul Bucureștiului. Centru e puțin spus. Dacă traversăm strada (sau trecem de ea prin pasaj, mă rog) ajungem fix în buricul târgului, în mult supraapreciatul Centru Vechi. În mod normal n-ar exista zonă mai bună în toată România. Dar romii... Ah, romii!

Aș vrea să spun că sunt și români care mă sperie prin zonă. Dar na, ce pot să fac- N-am văzut nici un caucazian. Sunt toți țigani. După ce am parcat mașina și parcursesem deja 300 de metri înspre redacție, a apărut un parcagiu care mi-a cerut bani retroactiv, deși nu fusese prin preajmă când eu parcasem într-un spațiu public și regulamentar. Ulterior am asistat la o ședință de locatari ai uneia dintre casele în ruine din zonă (vizavi de sediul nostru) în care locatara de la etajul doi și-a ridicat fusta și i-a arătat vecinului de la parter genitalele, înjurând într-un mod pe care nu-l pot reproduce aici. Intimidați, ne-am refugiat pe balconul altfel drăguț al apartamentului nostru și am continuat să admirăm spectacolul uman: copii alăptați la cinci ani, câini cu boturile legate ca să nu muște (sau ca să nu mănânce-), mulți oameni în pielea goală mergând relaxați pe stradă și extrem de mulți răniți: am văzut romi în cârje, romi cu diverse bandaje la ochi/gură/inimă și chiar unul în cărucior cu rotile. Cel în cărucior a trecut demn prin fața redacției după care, odată ajuns în capătul străzii, s-a dat jos din cărucior și și-a continuat drumul târându-se în genunchi, cu căruciorul în cârcă. Nu mă întrebați de ce, o fi mers la serviciu. În orice caz, se pare că viața în centru e grea și periculoasă.

Trist este că strada aflată acum în ruine și invadată de defavorizați ai sorții este una care ar arăta foarte frumos, dacă cineva ar recondiționa-o. O străduță ferită și înghesuită de genul celor pe care le vezi în Barcelona sau Praga. Dar nu-i nimic. Se ocupă Oprescu. Face un pasaj peste ea și n-o să știe nimeni de grozăviile care se petrec sub pod.

Vizualizări: 119

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: