V-am mai zis? Io, când am ajuns la Bucureşti, nu prea ştiam ce-s ăia evrei. Ce-i ăla zionist, Mossad sau iudaism sigur nu ştiam. La Motru nu aveam de ăia. Ei, şi am observat că, pe măsură ce urci pe scara civilizaţiei, se simte în aer un antisemitism blând şi şăgalnic. Nu pur, nu de genul ”ăia-s de vină pentru tot”, ci mai degrabă de genul ”uite-i pe ăia ce opăriţi sunt, hai să facem un pic mişto de ei”. Adevărul e că trebuie să-i înţelegi şi pe evrei. Au motivele lor să fie cu fundu-n sus. Şi nu mă refer doar la motivele istorice cunoscute de toată lumea. Ci la atitudinea generală a vecinilor şi duşmanilor tradiţionali. Vi se pare că Rapidul e singură împotriva tuturor, în regiune? Staţi să vedeţi Israelul.

Nu mai departe de ieri, un grup de arabi saudiţi au prins un vultur suspect care se ”hodinea” pe o stâncă din deşert. Vulturul avea ataşat un dispozitiv GPS şi la gheruţe un însemn în limba engleză cu ”Universitatea din Tel Aviv”. Haoleu, ce s-au băşicat infidelii. ”Bazărea azta ezde zbion jidan trimiz de Mozad, măi!”, au bălmăjit arabii, gata să sacrifice vulturul. Degeaba s-au apărat evreii, degeaba le-au explicat că dispozitivul ăla are rol ştiinţific şi-i ajută pe zoologi să observe obiceiurile de împerechere ale speciei. Ăia nu şi nu, că-i vultur geims bond. Mai aveau puţin şi-l legau de scaun, îi puneau veioza-n ochi şi-l băteau la cloacă cu o sfoară umedă, să recunoască tot.

Şi nici măcar nu e premieră. Probabil vă amintiţi ştirile despre atacurile rechinilor de la Sharm el-Sheikh. Deşi în zonă nu se înregistraseră decât vreo 11 atacuri de acest gen în ultimii zece ani, în zece zile consecutive din luna decembrie au fost înregistrate şase atacuri soldate cu patru morţi. Înainte ca specialiştii să-şi dea cu părerea, a făcut-o un politician local, care a decretat: rechinii au fost aduşi special în Marea Roşie de către vase israeliene, cu scopul de a discredita turismul egiptean. Mă mir că n-au zis direct că au venit agenţi Mossad călare pe rechini ca să-i ciopârţească pe turişti cu Flipperii lor 2.0.

Recunosc, deci: nu e uşor să fii evreu. Şi sper să nu fiu acuzat de antisemitism pentru declaraţia asta.