În mașină copiii trebuie să meargă în scaune/scoici/landou cu carkit. Sfârșitul articolului.

Nu serios, am fost șocată să descopăr că mămici care acordă o mare atenție creșterii copiilor lor sunt perfect aeriene vis-a-vis de acest subiect.

Am o mămica prietenă care are o fetiță de 2 ani jumate și care e o minunăție de copil (eu de fel nu sunt genul extaziat de plozi, deci chiar e deosebită). E deșteaptă și frumoasă și cuminte. Mămica ei e foarte atentă cu ce mănâncă, adică papă doar bio (și serios că e complicat, costă ceva), face eforturi supra-omenești să o ducă la nu știu ce grădiniță particulară și o învață despre muzica clasică (chestie sinistră după părerea mea la 2 ani, dar na, ca sa vedeți ce dedicată e).

Ei bine, uneori, Maria nu merge în scaun. De fapt, de multe ori. Atunci când e mâțâită, bunica are voie să o ia în brațe în timpul mersului.

Evident că am certat-o, a promis că o să investească într-un scaun de mașina, ea credea că se folosesc doar până la 3 ani. Nu, nu se folosesc până la 3 ani, se folosesc până pe la vreo 12 ani oameni buni și unele sunt la prețuri decente.

Ce se poate întâmpla daca nu sta în scaun? Adică hai că doar îl țin bine în brațe, daca e ceva îl protejez eu. Mda. La o simplă căutare pe internet găsiți simulări cu bebeluși făcuți praf la viteze nu mai mari de 30 km pe oră. Citeam că peste 80% dintre accidentele cu copii au loc pe lângă casă, nu la drum lung. Asta dacă credeți că dacă mergeți de aici până la bunica nu e nevoie să stea în scoică.

Aud des argumentul ca plânge. Pediatra Sarei avea un pacient de 1 an. Părinții au fost în vacanță în Bulgaria, copilul era în scoică, dar plângea. Mămica l-a luat din scoică să îl liniștească. O mașină a intrat în ei. Copilul a murit. E ceva real, se poate întâmpla oricui, nu e o garanție faptul că tati conduce încet, nu suntem singuri pe șosele.

Nici Sara nu mai e așa răbdătoare, mai ales la drumurile lungi, dar prefer să mă dau peste cap să o distrez, să facem o pauză, să fac orice, eventual, în ultimă instanță nu mai mergem cu mașina dacă nu e musai și luăm trenul sau avionul, dar dacă suntem în mașina, mergem doar în scoică cu centurile puse. Înclin să cred totuși că un copil care nu știe altă modalitate de a merge în mașină decât în scoica sau scaun va accepta că asta e unica metodă de deplasare.

L-ați lăsa să se joace cu priza dacă ar plânge? Sau sa bage mâna în foc? Nu? Șansele sunt mai mici să se curenteze la priză decât să aibă un accident de mașină.

Știu că am fost seacă cu articolul asta,  dar e o chestie extrem de serioasă pentru mine. În creșterea unui copil, mai toate sunt subiective, dar pentru partea asta cu siguranța nu cred că vrem să închidem ochii.