De naștere. A 83-a. Mereu, când mă uit la Ion Iliescu, mă gândesc la comparația unui coleg de-al meu. Povestește despre bunicii lui. Amândoi modele de trai sănătos. Au trăit doar la țară, n-au pus alcool și țigară în gură, au mâncat doar de prin curte, exclusiv bio. Au stat departe de orice potențiale surse de poluare sau stres. Au avut un program de somn perfect, cum e recomandat de specialiști. Mereu slabi, au ars lesne caloriile din slană cu munca fizică, deci viață sportivă vrând-nevrând. Ce credeți că s-a întâmplat cu ei? Unul dintre ei a murit pe la 60 și ceva de ani, celălalt are Alzheimer și nimeni din familie nu se mai poate înțelege cu el.

Ion Iliescu s-a născut în Oltenița și a trăit cea mai mare parte a lungii sale vieți între betoanele Bucureștiului. A fost stresat cum probabil n-au fost mulți oameni pe acest pământ. A preluat magistral puterea la puciul din '89 din mâinile unui mare dictator. A mâncat doar carne injectată și legume stropite cu toate îngrășămintele posibile, de pe tarabele insalubre ale Bucureștiului. A fost numit criminal, amenințat cu o judecată aspră, a fost aproape să devin un al doilea simbol căzut, la revoluția de a doua zi, a golanilor. După toate astea, continuă să o facă. Conduce partidul care conduce țara. Iese în față, sfătuiește, dojenește, se hârjonește cu presa, critică, bagă strâmbe, face jocuri. E neobosit, nemilos și pare nemuritor. Când și când lumea mai tresare când se internează în spital. Dar e o alarmă falsă mereu. Nea Ion probabil e internat probabil doar la rugămințile insistentele ale doctorilor care vor să-i mai ia niște analize, poate-poate or înțelege care e secretul vieții veșnice.

Acum, ca și acum trei ani, ca și acum șapte și ca și acum 20, nu-mi rămâne, dragă Ioane, decât ca de ziua ta să-ți urez tradiționalul: Prea Mulți Ani!