Între libertatea de a fi mârlan și libertatea de a fi golan

Antena 3 este sfâșiată între libertatea de exprimare și dorința de a o îngrădi cât mai mult, în cazurile în care aceasta îi este defavorabilă. În timp ce rebelul Mircea Badea tună și fulgeră (pe bună dreptate, pe alocuri) la televizor, spunând că presa poate spune orice, că de aia e libertate de exprimare, sensibila Oana Stancu și alți ziariști din trust dau în judecată într-o veselie ziariști care scriu despre ei. Sus-numita ne-a cerut, mie și altor doi colegi, daune morale în valoare de, țineți-vă bine, 2,5 milioane de euro pentru că i-aș fi atentat la imagine. Cu niște texte vag mârlănești, ce-i drept, dar hei, cine se bate cu libertatea de exprimare în piept pe la televizor?

Partea raportului MCV care se referă la presă conține, însă, o precizare destul de clară. Nu are obiecții referitoare la jegul jurnalistic de tip tabloid sau vulgaro-blogosferic. Nu-i deranjează nici măcar atacurile la persoană și obsesiile mincinoase. Îi deranjează campania agresivă și îngrijorătoare de hărțuire a justiției, cu atât mai mult cu cât scopul acesteia e evident și jenant: insinuarea faptului că o justiție atât de strâmbă îl poate scoate până și pe un om atât de cinstit ca Dan Voiculescu vinovat. Doar pentru a spăla încă o dată curul patronului, anteniștii iau la țintă instituții sacre ale statului de drept și direcționează catapultele cu rahat direct în capul șefilor acestora, pe care îi discreditează fără discernământ și, mai ales, fără argument. De la presupunerea forțată și netemeinică referitoare la ”nașul din suflet” care, ”în mod evident și neîndoios”, afirmă lătrăul Badea, ”este unul și-același cu Traian Băsescu” și până la oferirea drept exemplu a celor câteva cazuri de justiție incorectă (situații nefericite care se petrec și-n America și-n alte țări cu justiție mai presus de suspiciuni) care sunt transformate din excepții în reguli.

UE știe ea ce știe. Încercarea caracatiței de a strangula cu tentaculele-i puternice și tot mai bine hrănite o justiție firavă în hotărârea ei de a-și urma sau, mai degrabă, de a-și găsi calea, este un pericol serios și în privința căruia trebuie să reflectăm. Dacă mai reflectează cineva într-o țară în care Dan Voiculescu este ales cu 70% din voturi în fața unui domn inteligent și de toată isprava, bașca imobilizat într-un scaun cu rotile.

Vizualizări: 148

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: