Udrea sau Blaga? O întrebare care îi lasă reci pe cei mai mulţi pedelişti, semn că vorbim de o soluţie mai proastă decât cealaltă. Doar intervenţia brutală a lui Traian Băsescu de partea Elenei Udrea face competiţia interesantă. Plus teama de reacţie a „intelectualilor” Monica Macovei şi Cristian Preda, somaţi de Băsescu să se plaseze într-o tabără, altfel rămân în afara partidului. În traducere liberă, rămân în afara listei pentru alegerile europarlamentare de anul viitor, un risc pe care, iată, nu şi-l permit. Deşi acum era momentul să arate că le pasă de partid chiar cu riscul de a pierde salariile de 7-10 mii de euro pe lună şi multele privilegii pe care le au ca europarlamentari.

Dar, să lăsam intelectualii în ipocrizia lor şi să revenim la susţinătorul Elenei Udrea şi argumentele care îl mână în luptă. Băsescu zice, poate cu alte cuvinte, că Blaga e bătrân şi în 2014, când vom avea alegeri prezidenţiale, va fi şi mai bătrân. Corect. Chiar dacă nu este chiar atât de distrus cum îl descrie preşedintele, totuşi trebuie ca PD-L să se adapteze la faptul că PSD are un lider tânăr, pe care Blaga nu îl poate bate. Dar acesta nu este un argument proUdrea, ci doar antiBlaga.

Mai spune Băsescu despre Blaga că nu îl dă nimeni la televizor, că opoziţia lui e cam plicticoasă. Cam aşa este, dar pe de altă parte, motivele pentru care televiziunile o difuzează pe Elena Udrea sunt mult mai aproape de motivele pentru care o difuzează pe Cruduţa sau Bianca, decât de cele pentru care ar difuza-o, de exemplu, pe Anca Boagiu. Fapt probabil sesizat de Băsescu, care îi cere protejatei sale să fie mai modestă. Renunţarea la poşete şi pantofi nu este decât o mare prefăcătorie. Cine o place pe Elena Udrea ca om politic, trebuie să o accepte aşa cum este, cocoţată pe tocuri de 12 cm. Elena Udrea putea avea o şansă în politica mare, cu o singură condiţie. Să fie lăsată în pace de cei care au descoperit-o şi crescut-o în politică. Şi-au terminat treaba, acum este momentul să fie pe cont propriu, altfel va deveni doar un Emil Boc cu părul bălai.

Nu este prima dată când Băsescu încearcă să preia din nou controlul PD-L. În vremurile lor bune, îi chema pe lideri la Cotroceni sau la restaurant, le arăta pisica sau aşa afla presa pe surse şi îşi impunea punctul de vedere. Acum nu i-a mai strâns. A trecut doar pe la Cluj, pe la Emil Boc, să îl mintă probabil că el este prezidenţiabilul pentru 2014, după care a ieşit la televizor să îşi spună mesajul. A, şi a mai avut o discuţie cu finul Falcă de la Arad. De ce nu i-a mai chemat pe pedelişti la raport? Răspunsul l-a dat tot Băsescu: pentru că nu-i mai cunoaşte, nu mai este acelaşi partid pe care l-a lăsat acum opt ani. Pe lângă faptul că în teritoriu oamenii s-au tot schimbat, acum PD-L  este un partid care nu mai are ce pierde. Nu mai este la putere, nu mai poţi să-l ameninţi pe unul că îi iei ministerul, pe primari că le tai finanţările, pe directori cu schimbarea. Acum, cu mici excepţii de lideri cu dosare penale, PD-L este un partid format din oameni care au pierdut ce era de pierdut, ceea ce mă face să cred că vom avea parte de primul congres corect după mulţi ani în care trădarea şi oportunismul au fost încurajate din interior.

Întrebarea este: de ce se mai bat pe PD-L? Un partid de 7-10% în ochii electoratului, de 14% în parlament... Răspunsul îl găsim la USL, unde, la o eventuală rupere a uniunii, Ponta ar fi dispus să guverneze cu PDL-ul lui Udrea, aşa cum Antonescu a prefera o alianţă cu PDL-ul lui Blaga.