Săptămâna trecută a fost marcată de un eveniment care a trecut aproape neobservat de lumea presei şi anume vizita preşedintelui basarabean, Mihai Ghimpu, la Cotroceni. Într-un moment critic pentru Moldova, care se pregăteşte de referendumul de care va depinde alegerea preşedintelui direct de popor sau tot prin intermediul Parlamentului, Mihai Ghimpu a ţinut să transmită de la Bucureşti, capitala tuturor românilor, câteva direcţii către care Basarabia va trebui să se îndrepte. În opinia preşedintelui Ghimpu basarabenii vor trebui să lupte pentru dreptul lor de a-şi alege singur preşedintele ţării şi a nu lăsa ca şi până acum ca partea comunistă a parlamentului să impună în fruntea statului omul Moscovei. Un rezultat pozitiv al referendumului şi acela ar fi ca democraţia directă să învingă, ar duce la schimbarea Constituţiei şi la alegerea pentru prima dată a preşedintelui de electori. În acest caz un preşedinte democrat ar avea mult mai multe şanse de câştig decât un comunist. De la alegerile care vor avea loc spre sfârşitul toamnei se aşteaptă cel mai important lucru de până acum şi anume tăierea ombilicului politic care lega Basarabia de Rusia. Acest lucru poate părea periculos pentru populaţia care ar putea suporta nervii ruşilor capabili să le taie gazul în mijlocul iernii şi să le stingă lumina când le va fi mai greu. Dar vorba lui Ghimpu, criza nu s-a simţit prea mult în Basarabia pentru că populaţia este atât de săracă încât mai jos de atât nu se mai poate coborî. Mişcările care se preconizează în Basarabia au iritat destul de mult Moscova care prin interpuşi sau prin vocea politicienilor de mâna doua acuză România că stă în spatele evenimentelor sau că forţează impunerea unui preşedinte proromân prin acordarea cetăţeniei populaţiei de dincolo de Prut. Atât preşedintele Băsescu cât şi preşedintele Ghimpu au fost destul de expliciţi în răspunsurile oferite în sensul că le-au reamintit ruşilor că nu se acordă decât ceea ce li s-a luat abuziv de către ruşi în urmă cu 50 de ani. Atunci nu s-a auzit nici o voce şi nici un ziar din lumea occidentală care să ia poziţie împotriva rusificării forţate a populaţiei româneşti aflată în teritoriile încorporate cu forţa de Marea Rusie. Pare paradoxal că Rusia a început să se teamă de România dar în realitate nu de România se teme ea ci de alianţele în care România de bine, de rău a încăput. Nu-i e totuna Rusiei să aibă graniţă cu NATO şi nici cu UE! Încercările Ucrainei de a scăpa de tutela fratelui de la răsărit au eşuat. Acolo a învins Rusia! Să vedem în toamnă dacă în Basarabia va învinge tot ea. Spre binele nostru, al tuturor ar fi bine ca Rusia să mai şi piardă. Nu de alta, dar rănile produse de sistemele sociale implementate cu tancul se mai văd şi azi şi după toate probabilităţile nu au de gând să se cicatrizeze prea curând. Politica dusă de statul român , sub preşedinţia lui Băsescu, faţă de această problemă dureroasă a Basarabiei pare uneori riscantă. Dacă va reuşi , cu toate păcatele lui, Băsescu va scrie o nouă pagină în istoria acestui colţ de lume.