Ieri ziceam că numirea lui Lăzăroiu la Ministerul Muncii nu va rămâne necomentată (nemârâită) de membrii PDL care-şi doreau funcţia pentru un democrat-liberal, cel mai probabil Sulfina Barbu. Cezar Preda, un apropiat al lui Vasile Blaga, şi-a exprimat nemulţumirea şi a subliniat că în interiorul partidului s-ar fi găsit cel puţin o candidatură la fel de potrivită pentru ocuparea funcţiei de ministru al muncii. Nu cred nici în entuziasmul Elenei Udrea, care a declarat că numirea lui Lăzăroiu este cea mai potrivită, dar Udrea s-a obişnuit să facă numai declaraţii oportune nedorind să-şi pericliteze poziţia din partid câştigată cu atâta trudă. De altfel, Udrea a început să fie o măiastră în declaraţii, dacă am în vedere faptul că pentru primăria Capitalei potrivită i se părea candidatura Monicăi Macovei. Dacă ar fi luată în seamă sugestia Elenei Udrea, Macovei ar avea toate şansele să-şi rupă gâtul într-un astfel de demers ocazie cu care Udrea ar mai scăpa de un adversar incomod din interior. Am văzut tot felul de comentarii la adresa numirii ministrului catalogând-o drept o culme a dictaturii lui Băsescu şi a servilismului lui Boc. După părerea mea nu este vorba de niciuna dintre cele două variante pentru că dacă ar fi fost vorba de dictat atunci premierul ar fi avut posibilitatea să se revolte public şi să nu accepte în guvernul condus de el un ministru care nu-i este pe plac. Iar dacă ar fi fost vorba de servilism, Boc nu ar fi făcut nici un fel de declaraţii până n-ar fi avut voie de la preşedinţie. Cred mai degrabă că s-au cântărit toate variantele, iar Lăzăroiu a părut formula cea mai puţin rea. Nu cred că o femeie la acest minister ar fi făcut faţă în această perioadă grea, dar cred că Lăzăroiu cu figura lui de mort de trei zile ar fi mai puţin impresionabil la rugăminţile politicienilor din guvern care-şi doresc fiecare câte ceva pentru ai lui….  Până la urmă nici nu cred că este foarte rău că Băsescu este bănuit că se amestecă în treburile guvernului deoarece s-a dovedit în timp că lăsat în voia lui acest guvern se bâlbâie înainte de a lua decizii pe jumătate sau amânate până la calendele greceşti. O să mi se reproşeze că admir dictatura şi uneori chiar aşa este. Prefer o dictatură luminată decât o democraţie deşănţată care scoate la suprafaţă analfabeţi pe post de conducători cu ifose mesianice. Dacă luaţi la bani mărunţi CV-urile politicienilor noştri de sub umbrela forului legislativ o să aveţi mari surprize. Mulţi dintre ei sunt “făcături” al căror vocabular nu depăşeşte aria mahalalei din care-şi trag obârşia. Evident că nu putem avea doar lorzi şi contese, dar nici toate cozile de topor….. Sigur că opoziţia a sărit arsă spunând că premierul este slab, din moment ce a acceptat în Guvernul său pe unul care i-a cerut demisia. În primul rând că nu este guvernul lui Boc, ci al României, iar din tot ce era pe piaţă pur şi simplu Lăzăroiu pare cel mai potrivit. În scurt timp vom vedea şi cine şi de ce s-a înşelat…