Alpha, ATE, Blom, Egnatia, Emporiki, Fortis, Libra, Marfin, Pro Credit, RIB. Mai jos de litera R n-am mai stat să mă uit. Ştiţi ce-s astea- Haideţi, că măcar una trebuie să vă sune cunoscut. Exact, sunt bănci. Zece din cele (circa) 40 existente în România. Dintre acestea 40, 50 cred că sunt în Bucureşti. Da, se poate. Nu întrebaţi cum. E ca la taxiuri. Zilnic, în Bucureşti, văd câte o firmă de taximetre de care nu auzisem până atunci. Oficial, cu licenţă, sunt doar câteva. La fel şi la bănci. Am căutat astăzi o sucursală ING. Până să dau de ea, am dat peste alte unsprezece sucursale ale unor bănci diferite. Toate înghesuite pe acelaşi mare bulevard, într-un kilometru, hai un kilometru jumate. Cu ce se ocupă toate băncile şi băncuţele astea- Majoritatea, cu cămătăria. De fapt toate se ocupă cu cămătăria. Diferă doar gradul de bun-simţ, metodele de recuperare a datoriilor şi dobânda. Dobânda nu cu mult. Când a început criza, ni s-a dat de doi bani speranţă că unele bănci vor da faliment. N-a dat nici una. Ba mai mult, au prosperat. De ce- Pentru că ne place să ne împrumutăm. Am căzut din comunism direct în cel mai aprig consumism. Ei să ne spună cât costă, că noi mergem la bancă şi luăm cât e nevoie. Cum adică, cât costă ce- Orice! Maşină, casă, electrocasnice, mobilă, gresie şi faianţă. Nu suntem ţigani, să negociem. Nu suntem amărâţi, să refuzăm. Noi plătim! Nu cu banii noştri. Cel puţin nu cu banii noştri de acum. Plătim cu banii noştri viitori, banii pe care-i vom face de acum înainte. Şi, dacă nu facem destui, ne folosim puţin de apartament şi-l dăm înapoi la bancă. Numai bine, poate mai apare una. Trăiască!