Nicăieri lupta politică nu este mai acerbă ca în Gorj, judeţ sărac care gravitează în jurul unei economii falimentare ce se bazează aproape în exclusivitate pe cărbune. S-au aruncat în linia întâi tot felul de băloşenii, tot felul de scârboşenii, tot felul de lături şi tot felul de scursuri menite să îngreţoşeze şi să înfricoşeze pe toţi cei care ar fi avut curajul să se pună de-a curmezişul intereselor prea cunoscute ale clicilor monopoliste care au căpuşat până la sufocare tot ce mai mişcă în Gorj. Când e vorba de pus rahatul la ventilator nu se dă nimeni în lături, se fac colecte şi se pun la cale întâlniri conspirative susţinute de presa locală dependentă de buzunarul clicilor din care dacă nu curge mai pică din când în când câte-o para.  Zvonul săltat la rang de adevăr face ravagii printre naivii care mai cred încă în dreptate, adevăr, cinste şi ruşine. În niciun alt judeţ al Olteniei lupta politică nu se dă pe baricade ca la Gorj şi de multe ori m-am întrebat de ce? Dintre toţi combatanţii care şi-au asumat riscul de a fi mânjiţi de zoaiele politicii se detaşează de departe Ionel Manţog, omul despre care presa a scris tone de hârtie şi a consumat kilograme de cerneală, zugrăvindu-l în toate felurile, funcţie de interesul celui care a plătit. Cu ură, furie şi neputinţă, adversarii s-au năpustit asupra lui în încercarea de a-l devora, de a-l scoate din scena pe care o credeau şi o mai cred încă doar a lor. I-au atârnat tot felul de dosare penale de gât, l-au ponegrit în toate felurile, l-au urmărit, l-au hăituit, l-au discreditat reuşind în final să-l facă celebru. 
 Dacă mai este vreo babă în judeţ care n-a auzit de Băsescu sau de Geoană, cu siguranţă nu e niciuna care să nu fi auzit de Manţog. E drept că şi fără să se străduiască prea mult a atras ca un magnet legendele din jurul său! Ultima poveste care-l are ca protagonist pe personaj este cea a sacoşei de bani uitată chipurile pe o terasă din Târgu Jiu, în care, după părerea ziariştilor care l-au făcut celebru ar fi fost circa 600 milioane de lei vechi şi care i-ar fi fost daţi drept şpagă! Ştirea odată lansată a făcut înconjurul televiziunilor, agenţiilor de presă şi ziarelor, fără ca nimeni din cei care au preluat-o să se străduiască să o verifice. Ziaristul care a lansat-o, persoană cu mari probleme, inclusiv de moralitate, despre care chiar şeful lui povestea într-un ziar nu cu mult timp în urmă că i-ar fi făcut şi i-ar fi dres tot felul de chestii pe centura oraşului, a descris cu lux de amănunte din care se înţelegea că poliţiştii comunitari care au stat la o masă din apropierea celei la care a stat Manţog i-ar fi returnat acestuia plasa în care erau cele 600 milioane de lei vechi, după ce acesta părăsise localul. Asta ar însemna că omul s-a ramolit aşa de tare încât uită pe te miri unde sute de milioane de lei! 
 Măi să fie! Până acum, acelaşi ziarist moralist, care se jura cu câţiva ani în urmă că a stat la etajul 1.000 într-un hotel din America, deşi acesta nu avea decât 40, îl descria pe personaj ca un fel de Machiavelli care face şi desface tot ce mişcă în judeţ, care pune directori şi miniştri, care dă lovituri de tun, care-şi surprinde adversarii politici prin viteza cu care le suceşte minţile! Dacă la etajul 1.000 ar fi învăţat ceva ar fi trebuit să scrie că poliţiştii comunitari n-au declarat că i-au returnat lui Manţog nici o plasă, pentru că neavând-o n-o putea uita, că pe terasa cu pricina s-a găsit o plasă, dar care a fost returnată unei alte persoane care nu are în comun cu Manţog decât faptul că au băut o cafea sub acelaşi acoperiş sub care au mai stat şi alte câteva persoane şi că în plasă nu erau 600 milioane lei vechi, ci mult mai puţini bani, după cum declară chiar poliţiştii comunitari. Păţania lui Manţog seamănă cu bancul de la radio Erevan, în care unui ascultător i se răspunde cam aşa: povestea era legată nu de o maşină, ci de o bicicletă, care nu i s-a dat, ci i s-a luat!