Zilele trecute am auzit un banc ce are toate şansele să fie inspirat din realitate: Se spune că până acum pe vameşii arestaţi i-au băut în arest ca să spună ce ştiu, iar de acum înainte îi bat ca să tacă. Dacă ne uităm puţin la scena teatrului în care trăim de mai mult timp bancul are toate şansele să fie adevărat. Prima victimă a unui denunţător care nu a fost arestat acum, dar despre care se ştie că n-a fost uşă de biserică cât a lucrat în vamă este liderul de sindicat cu cel mai mult tupeu grobian, care-i surclasează pe toţi la discursul vecin cu impertinenţa, Vasile Marica. Despre el, ca şi despre mulţi alţi lideri eterni ai luptei sindicale duse în studiourile de televiziune au apărut tot felul de înţepături care nu s-au lăsat decât cu o mare de zoaie aruncate de televiziuni în capul celor care au îndrăznit să-i atingă la orgoliile de Dumnezei ai sindicatelor. Nu cred nici acum că se va merge mai departe de lături aşa cum nu cred că şeful sindicatelor unui domeniu în care şpaga devenise cutumă nu ştia nimic, nimicuţa şi apăra interesele unor îngeri buni de pus în naosul bisericilor să se închine mirenii la ei de câte ori treceau graniţa!

Când ţi se arestează aproape toate vămile terestre şeful sindicatelor are o problemă! După ce va trece şi valul acesta, Marica şi colegii lui de eternitate ar putea să înţeleagă că atunci când te amesteci în troaca porcilor rişti să fii mâncat de ei. Zic că ar putea să înţeleagă pentru că nu sunt sigur că va fi aşa deoarece personajului i se pare, după cum se manifestă, că asupra sa s-a declanşat o vânătoare menită să discrediteze mişcarea sindicală din România.

Liderii sindicali nu mai sunt demult exponenţii sindicatelor ci ai unor grupuri de interese afaceri şi cârdăşii care nu au nimic comun cu mişcarea sindicală care nici ea nu mai este demult „mişcare” ci un soi de chestie băltită din care se pot scoate profituri uriaşe.

Nici măcar Băsescu, cât pare el de pornit împotriva corupţiei nu va putea să descâlcească firele acestei adevărate industrii acaparate şi privatizate fără acte care se numeşte pompos „mişcarea sindicală”. „Şantajul şi etajul“ lui Pamfil Şeicaru a funcţionat şi funcţionează la cote nebănuite care dacă ar putea fi deconspirat ar lăsa mască profesioniştii domeniului. Evident că de acest lucru sunt vinovate partidele care au trecut sau trec pe la putere pentru că adesea au făcut pactul cu Diavolul să-şi asigure o linişte iluzorie. Din această linişte s-au născut adevăraţi monştri care se răscolesc ori de câte ori li se taie câte un cap. Cum valul de la vamă aproape a trecut, se pregăteşte celălalt val legat de moţiunea de cenzură prin care opoziţia ameninţă că vrea să răstoarne Guvernul. Cu puţină strădanie moţiunea asta chiar poate să treacă dacă UDMR vrea să facă poze recente cu Voiculescu, Antonescu şi Ponta. Îmi aduc aminte că Băsescu, cu puţin timp în urmă, a atenţionat opoziţia spunând că ar trebui să aibă grijă ce-şi doreşte că s-ar putea să i se îndeplinească!