De câteva zile toată lumea se ocupă de alianţa nou formată dintre PNL şi PC şi de posibila alianţă a alianţei dintre ACD şi PSD. Unii îi înjură pe liberali că au pătat idealurile strămoşilor lor şi s-au cârdăşit cu un partid care nu le oferă nimic, alţii înjură PSD-ul care ar fi gata să dea mâna cu ceilalţi, numai ca să-l poată răsturna pe Băsescu şi să facă alegeri anticipate. Cel mai dureros pentru spectatorii acestei bălăceli sunt apariţiile marilor seniori în viaţă ai politicii mari interbelice care-şi dau acordul pentru nefireasca apropiere în numele, zic ei, unui ideal, cel al răsturnării lui Băsescu. Electoratul se uită şi nu ştie ce să mai creadă pentru că în doctrinele de partid n-a crezut şi n-o să creadă niciodată, votul fiind din cu totul alte motive decât cele doctrinare. Bătălia partidelor politice pentru cucerirea dreptei, centrului sau stângii a dus la amestecarea noţiunilor didactice în aşa fel încât liberalii, tradiţionali de centru dreapta sunt nevoiţi acum să voteze la un loc cu electoratul de centru stânga mult mai spre stânga decât şi-au închipuit vreodată. Cu alte cuvinte, urmaşii liberalilor, ai căror capi n-au scăpat niciunul de puşcărie la venirea comunismului  vor trebui să uite toată istoria zbuciumată şi să voteze cu urmaşii  comuniştilor reprezentaţi de continuatorul Iliescu şi copii săi de suflet! Scoşi de la naftalină, oameni politici altădată credibili se străduiesc acum să ne convingă că orice este moral dacă are ca scop anihilarea lui Băsescu! Mă aşteptam, la câtă desfăşurare de forţe se agită, ca opoziţia, contopită în acest fel să se străduiască să dea jos guvernul, ideal pe care-l are orice opoziţie, şi nu preşedintele care teoretic şi constituţional nu prea are treabă cu guvernarea căreia i se reproşează vrute şi nevrute. Reproşurile, multe dintre ele întemeiate şi îngropate în sacul cu ură împotriva lui Băsescu ar putea fi exprimate nu neapărat faţă de măsurile draconice adoptate ci mai degrabă faţă de modalităţile de implementare a lor. Mă refer aici doar la una dintre ele şi anume la reducerea cheltuielilor bugetare, care în realitate nu s-au făcut decât prin reduceri de personal. O astfel de măsură o traversează Gorjul chiar în aceste zile când reducerea cheltuielilor în unităţile din energie şi minerit urmează politica dezastruoasă de implementare a măsurilor de austeritate. În lipsa unor mesaje clare, concise şi reale, presa gorjeană a relatat un întreg spectacol de lumini şi artificii pus la cale de Guvern şi sindicate ai căror reprezentanţi s-au întrecut unii pe alţii să culeagă aplauzele unui spectacol grotesc în urma căruia vor rămâne peste 2000 de şomeri. Circul regizat de Condescu, păpuşarul sindicatelor din Gorj, demonstrează o dată-n plus că sindicatele au ajuns anexele administraţiilor, un fel de SRL-uri puse în slujba unor personaje atrase de mirajul puterii, al oportunismului  şi al veşniciei!