Anunţul premierului Boc legat de asumarea răspunderii pe legea pensiei a făcut ravagii atât în viaţa politică, dar şi în cea a societăţii civile. Opoziţia a sărit ca arsă şi a anunţat sfârşitul jumătăţii de guvern prin introducerea moţiunii de cenzură, iar sindicatele au ameninţat cu proteste. Şi unii şi alţii sunt de acord cu adevărul că mai puţin de 10 oameni, fie ei şi miniştri, care compun actualul Guvern,  nu pot hotărî viaţa a milioane de oameni care vor beneficia de legea care le reglementează ultima parte a vieţii  acesteia de pe pământ!

O lege de larg interes cum este aceasta ar necesita o dezbatere mai amplă şi neapărat publică. Despre ea, deocamdată nu ni s-a spus decât că va diminua „pensiile nesimţite”, va mări perioada de contribuţie a personalului care-şi reglementa pensia după legi speciale, va mări contribuţia la fondul de pensii atât a angajatorului cât şi a angajatului şi va egaliza vârsta de pensionare a bărbaţilor şi a femeilor la 65 de ani până în anul 2030! Păi dacă este vorba de anul 2030, se pune întrebarea de ce atâta grabă care poate da uşor în dictatură?! Chiar şi un parlament balcanic ca al nostru are şi el orgoliile lui izvorâte din prevederile lui constituţionale care-l numesc în primul rând un for legislativ! Dacă i se ia şi asta nu mai rămâne decât o adunătură de şmecheri cu bani care ne-au cumpărat voturile cu o găleată de plastic sau cu un pumn de mălai.

Revenind la anunţul premierului, nu putem să nu ne întrebăm de ce atâta grabă cu încă o asumare de răspundere, când în contextul trimiterii PSD în opoziţie era mai mult decât previzibil că-l paşte moţiunea de cenzură care acum  are toate şansele să treacă? Pentru că Guvernul Boc chiar vrea să cadă, dar nu oricum. Una este să cazi pur şi simplu pentru a satisface orgoliile politice ale opoziţiei şi alta este să cazi din cauza faptului că Parlamentul nu doreşte să-şi taie din pensiile membrilor săi, să taie „pensiile nesimţite” ale celorlalte categorii de beneficiari, să asigure pentru copiii noştri un fond de pensii rezonabil şi să facă din femei egalele bărbaţilor!

Într-o campanie electorală huiduirea unui parlament incapabil să înţeleagă nevoile cetăţeanului şi cramponarea de păstrare a privilegiilor obţinute fraudulos, cel puţin din punct de vedere moral,  este un cal de bătaie foarte bun care poate să aducă chiar şi voturi. Chiar şi pentru atât şi cea mai rămas din Guvernul Boc tot merită să încerce marea cu degetul ca să vadă cât de rece este apa. Introducerea moţiunii de cenzură de către liberali, pe care au anunţat şi UDMR-iştii că o semnează, iar PSD-iştii că o susţin, înseamnă moartea celui mai mic guvern Boc. De săptămâna viitoare, Boc poate oricând să spună că „moare, dar nu se predă!”. Pe culoarele de la Cotroceni se fac auzite tocurile viitorului premier, care de această dată va purta fustă fără să fie pe invers!