Gălăgia pe care o fac politicienii în jurul problemelor de la Complexul Energetic Oltenia tinde să acopere problemele. Liberalii şi pesediştii se bat cu pumnul în piept, care iubesc mai mult mineritul, care ţin mai mult la oameni. Care au adus mai mulţi oameni la protest. Dau comunicate peste comunicate, dramatizează, se arată dispuşi să intre în greva foamei. Dar nu vine unul cu o soluţie. Liberalii au făcut anul trecut o strategie de râsul curcilor, au şi dus-o la minister şi se miră că nu o ia nimeni în calcul. Pesediştii cer mix energetic şi alte cele, de zici că nu ei au fost la guvernare în ultimii ani, până acum câteva luni.

Un salariat al Complexului Energetic Oltenia care îşi exprimă mai dur îngrijorarea este de înţeles. Sperăm să nu se ajungă la dat foc în faţa companiei. Victor Grigorescu trebuie să-şi mişte fundul de ministru în Gorj, câtă vreme sănătatea celor aflaţi în greva foamei este grav afectată. Şi, desigur, să spună mai puţine prostii de facebook. Isteria politicienilor este însă doar teatru ieftin.

Dezbaterea politicienilor locali ar trebui să fie mai puţin gălăgioasă. Ei, politicienii, vor să preia frâiele complexului după alegeri, aşa că este de datoria lor să vină cu soluţii. Să nu mai vină cu scuza: nu suntem noi la guvernare. Dacă nu aveţi soluţii, nici nu o să ajungeţi. Chiar dacă partidul vostru va fi la putere, voi tot veţi fi nişte nebăgaţi în seamă la Bucureşti. Asta din cauză că în afară de gălăgie nu vă reprezintă nimic.

Vrem - nu vrem, salvarea Complexului Energetic Oltenia este la această oră în mâinile lui Ciobotărică şi a echipei lui. Să nu uităm că a preluat de la specialistul PSD o companie care a avut pierderi de 300 de milioane de euro în ultimii doi ani. Greşelile acestuia trebuie taxate, iar mutarea sediului la Bucureşti este o greşeală. Dar această alianţă PNL-PSD-Ciurel-SMEO pare să ascundă şi alte interese.