Există oameni antipatici pe care marile înfrângeri îi pot transforma în pâinea lui Dumnezeu. Sau hai să zicem în chifla lui Dumnezeu. Adrian Năstase e unul dintre ei. Funcţia de premier şi puterea absolută din partid (ba chiar şi asupra unei buni părţi a presei) îl transformaseră, la începutul anilor 2000, într-un cetăţean cu mari şanse să calce pe urmele marilor dictatori ai istoriei. Dar a fost învins, apoi a început să fie hărţuit de parchet. Pliscul i-a fost închis rapid. Decăderea este şi ea o etapă din existenţa marilor dictatori, doar că la Năstase parcă a venit prea devreme.

Dar poate Bombonel e, totuşi, scuzabil, dacă ne gândim că puterea absolută corupe în mod absolut. Altfel, este un tip cu replică şi umor fin, chiar dacă extrem de plictisitor în scris. Dintre replicile intime ale lui Năstase (că pe aia cu ouăle bănuiesc că o ştiţi cu toţii) ştiu una savuroasă adresată chiar lui Sorin Oprescu, exact când acesta se pregătea să-i facă o operaţie într-o zonă mai delicată. Rugat de Oprescu să-şi ridice testiculele cu o mână (urma să facă o incizie sau să-l radă, nu ştiu exact), Năstase l-a întrebat cu cunoscuta-i voce piţigăiată şi (dacă e să ne gândim la bârfele care se tot spun despre el) cu un dram de autoironie: „Asta are legătură cu operaţia, doctore?...”.

Acum, ca şi când teancul de dosare nu i-ar fi fost de ajuns, Năstase are probleme cu ăla micu’, Mihnea, care şi-a desenat o zvastică pe mână la o petrecere. Ştim, a făcut-o şi prinţul moştenitor al Angliei. Dar parcă în cazul lui e mai scuzabil, că e totuşi urmaş la tron şi bunică-sa nu şi-a tapetat palatul cu termopane. Or, la cât de chitit e Băse pe Năstase, bietul Mihnea poate cel mult să moştenească nişte tablouri cu cerul de pe pereţii unei celule.

mantzy.wordpress.com