Au trecut şi sărbătorile cu parfumul lor cu tot şi acum trebuie să o luăm de la capăt ca în fiecare început de an. Cu mai multe kilograme decât anul trecut vrem nu vrem, cei care mai putem, ne întoarcem la slujbe şi încercăm să învârtim rotiţele fiecărei zile în speranţa că angrenajul se va urni din loc. Sfârşitul anului şi începutul lui 2010 a fost inundat de tot felul de astrologi care dincolo de câteva diferenţe de interpretare a astrelor ne-au spus cam aceleaşi lucruri, deloc liniştitoare. Una peste alta, toţi ne-au anunţat un preşedinte mult mai ponderat, mai atent cu imaginea lui, mai puţin vizibil implicat în viaţa politică a ţării dar ferm şi cu ochii pe guvernul care va fi nevoit să funcţioneze la viteza maximă împins din spate de angajamentele internaţionale dar şi de posibile certuri interminabile cu sindicatele din diferite domenii. Primii nemulţumiţi s-au anunţat cadrele didactice, hotărâte să lupte împotriva actelor normative prin care li se reduce numărul din anul şcolar viitor. Actualul ministru Funeriu, de la care lumea aşteaptă marea cu sarea, n-a prea fost convingător în încercarea lui de a explica de ce trebuie să plece acasă o parte din dascăli! Tânărul ministru va avea de furcă cu experimentaţii lideri de sindicat din învăţământ care, sunt trecuţi prin ciur şi prin dârmon  şi care nu sunt obişnuiţi să negocieze ca la Bucureşti şi nu ca la Bruxelles, cum este obişnuit Funeriu. Confruntarea care-l aşteaptă pe ministru înainte de Bobotează are şanse să se termine prost pentru el dacă secretarii de stat nu-l vor ajuta. După cadrele didactice se anunţă  funcţionarii publici ale căror posturi se reduc,  nu se ştie nici acum cum, câte şi care. Şi uite aşa câteva luni de acum înainte fiecare domeniu de activitate care a mai rămas îşi va aştepta rândul la negocieri ameninţând cu greve şi mişcări sociale care vor măcina guvernul şi-l vor ţine ocupat. În timp ce liderii sindicatelor se vor comporta prin Bucureşti ca nişte miniştrii ai resorturilor pe care le reprezintă, noi, cei rămaşi acasă, vom fi nevoiţi să ne luptăm cu fiecare zi în speranţa că o vom apuca şi pe următoarea. Ca totdeauna, cei bogaţi vor fi tot bogaţi iar cei săraci vor rămâne tot aşa. Al doilea val al crizei care va lovi în anul 2010 şi care va fi însoţit şi de mişcările sociale va trece fără prea mari „izbânzi” pentru că sacul e găurit rău şi indiferent ce ai pune în el, tot degeaba este. Banii din împrumuturi externe la care ne uităm cu jind nu vor veni până în februarie iar în bugetul statului nu se vor cunoaşte decât în martie. la noi se va cunoaşte şi mai puţin pentru că, ce luăm pe mere o să dăm pe pere în sensul că acum şi încă o mare parte din viitor nu facem altceva decât să ne îndatorăm pentru o perioadă mare de timp în aşa fel încât, cel puţin următoarele 4 guverne cu mandat întreg nu vor putea să facă altceva decât să-şi ajusteze strategiile ţinând cont de banii pe care va trebui să-i dăm înapoi. Până una, alta, aproape pe furiş mulţi dintre noi ne bucurăm că după sărbători mai avem încă o slujbă la care ne reîntoarcem. La anul nu se ştie!