Administraţia CE Oltenia dovedeşte pe zi ce trece nu doar că nu este transparentă, ba chiar are alergie la transparenţă. Cea mai recentă dovadă este solicitarea adresată liderilor sindicali cu privire la semnarea unor acorduri de confidenţialitate în privinţa negocierilor pentru concedierea a 2.000 de oameni. Cumva, liderii de sindicat chiar au acceptat ideea, ceea ce este de-a dreptul bizar.
Sigur că negocierea unui contract comercial poate fi secretă, ba chiar ar trebui să fie. Dar nu este cazul de secrete atunci când se discută programe de restructurare. Toate discuţiile, toate propunerile, şi cele acceptate, şi cele respinse, ar trebui să fie publice. Fiecare parte – sindicat şi administraţie – ar trebui să îşi susţină public punctul de vedere. Ce am văzut după negocierile de marţi? Un director care a spus că „azi nu fac declaraţii” şi nişte lideri sindicali derutaţi, care nu ştiau cât şi dacă să vorbească.
Transparenţa unui proces de negociere a unui program de restructurare este necesară, pentru că este importat ca salariaţii Complexului Energetic Oltenia să se convingă de corectitudinea acestuia. Este important şi să ştie ce lider de sindicat îi reprezintă interesele. Lipsa de transparenţă, dacă va fi acceptată de liderii de sindicat, înseamnă că se fac negocieri de culise, care vor duce în final la decizii strâmbe.
Cei 15.000 de mineri şi energeticienii din Complexul Energetic Oltenia ar trebui să-şi mai tragă liderii de sindicat de mânecă. La cât au cotizat aceşti salariaţi la sindicate ar trebui să fie reprezentaţi de adevăraţi zmei în negocierile cu compania.