În politica românească, nimic nu se pierde, nimeni nu se compromite definitiv dar totul se reciclează. Aceleaşi personaje migrează dintr-o parte în alta trecând printr-o perioadă de independenţă. Hemoragia din PSD nu s-a oprit. Ea va mai continua până când numărul celor plecaţi va fi suficient de mare încât să asigure un PSD fără voce şi fără puterea de a răsturna sau dicta situaţii. PDL pare conştient însă că nu se poate baza pe trădătorii din Parlament. Cei care trădează o dată o vor face şi a doua oară. Dacă alegerile locale din 2012 vor ieşi prost pentru PDL, generalul Oprea va întoarce armele. Prin urmare, pasul următor ar putea fi specularea şi alimentarea tensiunilor din interiorul PNL. Nu întâmplător, PDL menţine şi încurajează platforma liberală a lui Valeriu Stoica. El şi ideologii din jurul Institutului de Studii Populare acuză PNL de deviaţionism de stânga, profeţindu-i unirea cu PSD. Liberalii sunt tentaţi şi ei să trădeze, cel puţin doi dintre ei având potenţial: Călin Popescu Tăriceanu, aflat in conflict atât cu Dinu Patriciu cât şi cu Crin Antonescu, şi Ludovic Orban. Oricare dintre ei ar putea, după Congresul din 5-7 martie, să-şi facă bagajele împreună cu câţiva parlamentari PNL. În cazul lor opţiunile ar fi transferul direct în PDL sau înfiinţarea unui grup liberal paralel, arondat puterii. Unul dintre adversarii lui Antonescu, Ludovic Orban a intrat in silentio stampa care nu anunţă nimic bun. Şi Crin Antonescu, la fel ca Ponta, simte pericolul şi încearcă să adune partidul în jurul său printr-o candidatură în forţă, cerând mai multă putere, un gest în totală contradicţie cu discursul său anti-autoritarism. Şi PNL continuă să fie ameninţat cu crearea unui grup paralel care să invoce că este singurul deţinător al adevăratei ideologii liberale, motiv pentru care Antonescu se proclamă în gura mare adevăratul titular al dreptei.

Toate aceste mutări pe tabla de şah par atent coordonate de PDL. Mutările urmăresc consolidarea majorităţii parlamentare, astfel încât ea să atingă masa critică necesară schimbărilor majore: modificarea Constituţiei, îmbunătăţirea sistemului electoral, reducerea numărului de parlamentari.
Un alt obiectiv pare să fie destructurarea opoziţiei pe termen lung, astfel încât să-i reducă la maxim şansele la următoarele parlamentare şi prezidenţiale. Ion Iliescu şi stânga s-au menţinut la putere la începutul anilor '90 încurajând fragmentarea dreptei, refuzând  progresul şi reforma. Acum nu se întâmplă nimic nou sub soare. PSD-ul a uitat ce a făcut! Atâta tot!