Sfârşitul acestei săptămâni va fi marcat de Convenţia PDL în urma căreia toată lumea speră că se vor limpezi apele în partidul de guvernământ şi se va şti care şi cu cine este sau rămâne. Tocmai pentru că se apropie acest eveniment au ieşit pe piaţă tot felul de zvonuri, dintre care cel mai gogonat ar fi legat de faptul că în condiţiile în care Blaga va pierde alegerile interne va trece cu arme şi bagaje, adică cu ceva senatori şi deputaţi în barca opoziţiei. Se vorbeşte despre un număr de 15 parlamentari care ar fi dispuşi să trădeze în schimbul a nu se ştie ce, că bani nu cred că va da USL dacă am în vedere datoriile pe care le înregistrează partidul cel mare, PSD.

Teoretic Blaga are mai puţine şanse la şefia partidului pentru simplu fapt că miniştrii din guvern, care pot influenţa votul delegaţilor din teritoriu, par toţi trup şi suflet cu Boc. În această variantă, cu Boc şef la partid este aproape sigur faptul că acesta va renunţa la şefia Guvernului pentru ceea ce s-a mai discutat, un premier tehnocrat, dar agreat… care să-i lase preşedintelui de partid răgazul necesar pregătirii partidului de alegerile care vor urma. Într-o astfel de perspectivă, actualii miniştri şi-ar conserva portofoliile deţinute şi şi-ar consolida poziţiile în ierarhia partidului chiar dacă ele, poziţiile, nu vor fi foarte vizibile. Dar cum s-au mai văzut răsturnări de situaţii în care ce era aproape bătut în cuie s-a destrămat ca pânza de păianjen imposibilul poate deveni posibil.

Victoria lui Blaga, care ar schimba pe ici pe acolo şi în părţile esenţiale ierarhia din partid l-ar „condamna” pe actualul preşedinte, Boc, la rămânerea în fruntea Guvernului până după alegeri, când ar putea să se vadă nevoit să se mulţumească doar cu o funcţie în planul doi al democrat-liberalilor, răsplată care nu ar fi corectă după câtă bumbăceală a luat în această perioadă. Ca preşedinte de partid, Blaga ar putea emite pretenţii la funcţia supremă în stat atunci când va fi cazul, la alegeri. Un Blaga preşedinte de partid nu-i va fi pe plac nici lui Băsescu, care a avut în Boc un partener nu neapărat fidel, ci dispus să fie de acord necondiţionat cu măsurile promise în campania electorală de actualul preşedinte, măsuri care au întâmpinat rezistenţă chiar şi din partea partidului din rândul căruia a plecat.

Una dintre diferenţele dintre Boc şi Blaga este că ultimul a lăsat să se înţeleagă că este adeptul măsurilor  mai  nuanţate, adică a acelora care nu trebuie neapărat să ne omoare şi pe urmă să ne jupoaie, ci doar a acelora care să ne omoare… Afecţiunea preşedintelui Băsescu pentru Boc este una mai mult paternă pentru că sunt sigur că în cazul în care acesta va pierde alegerile, preşedintele se va înţelege şi cu Blaga, chiar dacă acesta nu va fi şi premier. Până la urmă este treaba democrat-liberalilor pe cine-şi aleg şef pentru că pe noi ne interesează de fapt cine va câştiga alegerile în 2012. Am putea să ne întrebăm de pe acum, noi cu cine votăm? Şi vă asigur că nu este prea devreme pentru astfel de întrebări!