Un mare filosof al fotbalului, dar mai ales al banului, are o vorbă pe care o tot repetă oricând încearcă să-şi motiveze zgârcenia proverbială: „planeta se scufundă”. Sigur că planeta n-are nici pe dracu’. Ştim asta de la un alt mare spirit, de data asta american, plecat relativ recent dintre noi. George Carlin e numele lui şi a spus, scurt pe doi: „The Planet is fine. The PEOPLE are fucked!” Şi, într-adevăr, planeta e bine mersi, continuă să se învârtească şi o doare-n pol de ecologişti cum o doare şi de preşedinţii de club din Liga I. Dacă e să se scufunde cineva, atunci ăia suntem noi. Noi, românii. Nu ştiu dacă criza e reală sau nu, ştiu însă că noi nu părem deloc aproape s-o depăşim. Mă uit la televizor şi nu găsesc pe nimeni (în nici un domeniu) care să pară capabil să ne prindă de urechi şi să ne tragă în sus, măcar până în momentul în care rahatul ne-ar ajunge în dreptul gâtului. În schimb, ne place al dracului de tare să ne plângem de milă şi să criticăm în stânga şi-n dreapta. Ok, am înţeles atitudinea defetistă şi pasivă a românului în faţa dezastrului. O ştiu din Mioriţa. Dar când această demnitate leneşă se combină cu răutatea de gură, începe să miroasă urât. Şi, dacă tot am început cu citate, vreau să le amintesc neobosiţilor comentatori cărora le pute totul o lege fabuloasă culeasă de Mr. Murphy: „când eşti în rahat până la nas, ţine-ţi gura!“

mantzy.wordpress.com