Nu reuşeam să înţeleg ştirea conform căreia locuitorii mai multor oraşe din România au atacat maşini de salvare cu pietre şi alte arme de ocazie pentru că ar fi auzit că o ambulanţă-fantomă răpeşte copii şi le fură organele. Şi nu înţelegeam nu pentru că aş fi eu prost, ci pentru că o asemenea stupiditate era chiar şi peste capacitatea mea de a-mi imagina anumite lucruri. Nu, aşa ceva nu era posibil. Românul de rând e prost, dar nu chiar atât de prost. Aşa că mi-am scos informaţia din sistem, în ciuda faptului că am văzut-o reluată de câteva ori pe principalele posturi de ştiri.

Şi apoi s-a făcut noaptea şi-am nimerit pe OTV. Subiectul serii, desigur, copiii răpiţi şi/sau omorâţi pentru a li se recolta organe. Toate titlurile de pe ecran şi toate poziţiile celor din studio duceau înspre o concluzie certă: fenomenul există, copiii chiar sunt răpiţi de pe stradă. Drept dovadă, Diaconescu a ţinut multe ore pe ecran o poză de calitate foarte proastă cu trei călugări, dintre care unul părea să ţină în braţe un copil. Este, spunea Dănuţ, o poză trimisă de un telespectator care afirmă fără putinţă de tăgadă că respectivii erau nişte falşi călugări care făceau trafic cu copii pentru organe. Timp de 4-5 ore, în direct prin telefon au stat directorul de la Agenţia Naţională pentru Transplant şi adjunctul acestuia. Cei doi au făcut eforturi supraomeneşti să-i convingă pe Diaconescu şi pe lătrăii lui (dintre care Sorin Ovidiu Bălan cel mai tenace) de trei chestii: 1. Nu poţi face transplant într-o dubiţă, 2. Nu e normal să vorbească ca şi când aceste lucruri s-ar fi întâmplat fără să aibă nici măcar o probă concretă, 3. Emisiunile de acest gen fac un mare deserviciu medicinei româneşti, deoarece induce o psihoză în rândurile rudelor potenţialilor donatori, care vor refuza, în cazul unor accidente ale apropiaţilor, să accepte să doneze organele rudei aflate în moarte clinică. De altfel, directorul de la ANT chiar a spus că au existat mai multe asemenea cazuri, de oameni care au refuzat să doneze organele apropiaţilor (aflaţi în moarte clinică) pentru că ”au auzit ei pe OTV ce se întâmplă cu ele şi cum omoară ei oameni ca să le ia organele”.

La sfârşitul serii, Diaconescu şi Bălan păreau mai convinşi decât la începutul discuţiei de veridicitatea vânătorii naţionale de organe. Şi cel mai grav este că sunt sigur că nici măcar nu sunt atât de proşti încât să creadă ei înşişi ce spun. Pur şi simplu vor să mai stoarcă nişte audienţă. Dacă ar exista cu adevărat o reţea de hoţi de organe care ar viza însă doar creierii victimelor, atât realizatorii cât şi telespectatorii OTV ar putea sta liniştiţi.