Sfârşitul săptămânii trecute a adus pe scena politică tot felul de declaraţii fulminante făcute pe la tot felul de şcoli de partid de vară sau de toamnă. Năstase l-a făcut pe Boc - Muc cel Mic, după ce Olteanu, de la PDL, l-a făcut Ştefan cel Mare al crizei economice. Tot Olteanu, adept al  ruperii coaliţiei şi formării unui guvern monocolor, era cât pe ce să vomite în direct şi la o oră de vârf pentru simplul motiv că PSD era asemuit cu un broscoi râios care-i stă tot timpul în gât. Dragnea, şi el supărat, a atacat-o pe Udrea spunând că singura ei activitate se rezumă la număratul chiloţilor salvamarilor.

Vădit afectat de apariţia pe scena politică a doctorului Oprescu, Mircea Geoană s-a răstit la toată adunarea şi a trasat sarcină de partid să nu  se mai răspundă la atacuri. Nu se mai ştie cine şi de ce vrea să dea pe cineva afară din coaliţie, pentru că  nervii au atins cote maxime. Culmea surprizelor a fost declaraţia lui Constantin Simirad, preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, care a spus că în campania prezidenţială el şi 40 de colegi de partid din PSD îl vor susţine pe Traian Băsescu. Simirad, moldovean cum este, a atins şi culmile absurdului pentru că, deşi s-a afişat public cu această declaraţie care este echivalentul unei plecări din rândurile PSD, el a declarat că nu pleacă pentru că aşteaptă să fie dat afară. Simirad nu pleacă de la PSD pentru că atunci va pierde şefia Consiliului judeţean şi l-ar face neinteresant pentru PDL. Dacă ar fi dat afară, ar pleca la PDL cu funcţie cu tot, ceea ce nu i-ar conveni PSD-ului. Într-un asemenea context PSD îngroaşă obrazul, bagă capul în pământ şi se face că plouă, deşi  în aer miroase a creier ars.

Toată lumea aşteaptă cu sufletul la gură sfârşitul săptămânii viitoare care-l va aduce pe preşedintele Băsescu la Parlament pentru promisul discurs. Discursul aproape că va coincide cu remanierea guvernului dacă birourile reunite ale camerelor vor trage mâţa de coadă pentru a întârzia asumarea răspunderii guvernamentale pe pachetul de legi anunţate. Acţiunile secuilor, în încercarea lor de a-şi declara autonomia etnică aşa cum şi-o doresc, aproape că a trecut neobservată, date fiind relaţiile din coaliţie ajunse la punctul de topire. Cu toate apelurile lui Băsescu la calm şi la coaliţie se pare că nimănui nu-i mai este gândul acolo, ci la fiecare cu a mă-sii!