Luna martie a purtat ghinion familiilor de politicieni Sârbu şi Ponta ai căror capi au fost protagoniştii unor accidente de maşină. Deosebirea dintre cei doi este că primul s-a comportat mişeleşte, încercând să şteargă urmele prezenţei sale în maşina care a acidentat mortal un tânăr iar cel de-al doilea a recunoscut că se afla în maşina care a luat pe “bot” doi tineri motociclişti. Cele două accidente s-au petrecut  în Bucureşti la un interval de 15 zile dar cu urmări diferite. Tata socru, Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, după producerea accidentului, la mijlocul lunii martie a fost debarcat urgent din maşina condusă de un SPP-ist şi înbarcat într-o alta venită la locul faptei în doar câteva minute. Ministrul şi-a continuat seara ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic lăsându-l pe şoferul său să se descurce cum poate cu ancheta poliţiei. Victima accidentului care a decedat pe loc a zăcut două zile la morgă ca persoană neidentificată deşi documentele de identitate ale sale se aflau în interiorul maşinii pe care o conducea. Ministrul n-a suflat nici o vorbuliţă, n-a făcut nici un gest omenesc în sprijinul celui care  şi-a dat duhul din cauza maşinii în care se afla el, a tăcut mâlc nerecunoscând nici măcar că se afla în maşina care a produs accidentul. De ce atâta laşitate? De ce atâta secretomanie? De ce atâta îngânfare? De ce atâta prostie? Pentru că domnul ministru a vrut cu orice chip şi cu preţul vieţii tânărului mort în accident să-şi păstreze imaginea de intangibil, de incoruptibil, de inpasibil şi de inflexibil. Într-o ţară în care un ministru în funcţie fuge de la locul faptei unui accident mortal, chiar dacă accidental nu l-a produs el ci şoferul lui, este bine să nu mai umbli pe străzi că nu ştii cine te loveşte şi zaci la morgă neidentificat ca biata victimă a nesimţirii ministrului. Spun că mortul a fost victima nesimţirii ministrului pentru că dacă acesta ar fi rămas la locul faptei pe post de martor atunci poliţiştii ar fi observant mai repede actele de identitate ale mortului (aflate în maşină) şi nu l-ar fi mai trimis la spital ca pe un  obiect fără nume! Atitudinea nesimţită şi necreştinească a actualului ministru Sîrbu este cu atât mai  mult de neânţeles cu cât prima meserie a acestuia a fost aceea de preot. Meseria de preot,  nobilă şi plină de har l-a făcut să propovăduiască ani la rând   valorile creştine  între care nu se înscrie minciuna, nesimţirea şi laşitatea. Dar poate că datele lui biografice nu sunt adevărate şi n-a fost niciodată preot ci un popă făţarnic şi oportunist care ia cu două mîini şi de pe morţi şi de pe vii! Oportunistul ar fi meritat să fie abandonat pe câmp ca neidentificat de colegii de vântoare , în urmă cu câţiva ani, cînd s-a împuşcat singur în “organ” şi era chiar el să dea “ortul popii”. Valorile creştine care i-au  călăuzit primii paşi în viaţă, când încă mai purta haină preoţească,  le-a făcut praf şi le-a îngropat la un loc cu verdeaţă, la un loc cu lumină de unde a plecat  chiar şi întristarea. Amin!