Poze cu moarte despre viață

Unele poze fac cât o mie de cuvinte, altele fac cât milioane. Zilele acestea a circulat, pe internet, o colecție de poze despre viață, dragoste și speranță. Din păcate, din majoritatea doar se subînțelegeau aceste lucruri frumoase. De fapt, în ele puteai vedea suferință, boală, și moarte.

Un copil cu sindrom Down și probleme locomotorii îmbrățișând și sărutându-și câinele acompaniator; un japonez, singurul supraviețuitor din familia sa, izbucnind în lacrimi când găsește, printre dărâmături, un album cu fotografii cu nevasta și copiii; un băiețel de 12 ani cu distrofie musculară dând un coș la baschet virtual: pare în aer, înălțat către panou, dar de fapt este întins pe-o parte pe un cearșaf, iar panoul este desenat lângă el; o atletă ajutându-și rivala chinuită de crampe musculare să treacă linia de sosire împreună cu ea; un câine slăbit și epuizat după trei zile de veche continuă lângă sicriul stăpânului său căzut la datorie, în război; un înotător născut fără gambe plângând când este medaliat cu aur la Jocurile Paralimpice; un tânăr făcând pluta cu câinele său bătrân în brațe, pentru ca apa sărată să-i aline acestuia durerile provocate de artrită; un bătrân care îi predă alfabetul soției sale de 70 de ani, după ce aceasta și-a pierdut memoria; un băiețel de opt ani decorat cu stindardul de onoare în locul tatălui său, mort în războiul din Irak; doi învățători indieni care predau alfabetul copiilor fără adăpost, scriind literele cu creta pe un zid, sub un pod; un campion de rugby venit cu trofeul la spital și întâmpinat cu urlete de fericire de o fetiță bolnavă care îi este cel mai mare fan; o fetiță bolnavă de cancer desenându-și cu carioca păr, pe oglinda în care se privește; sergentul Frank Prayton în tranșeele războiului din Coreea, concentrându-se să hrănească un pisoi orfan cu ajutorul unei seringi; o mamă aflată pe patul de moarte care vede valsul de nuntă al fiicei sale live, prin web cam; o succesiune de poze, de la naștere până la bătrânețe, cu un om fără picioare care a trăit o viață împlinită; în fine, un bătrân îmbrăcat într-un carton pe care scrie ”Am nevoie de un rinichi pentru soția mea”, mergând pe jos sute de kilometri, prin toată America, pentru a încerca să găsească un donator compatibil.

M-am gândit la România în timp ce m-am uitat la aceste poze, în special la ultima. M-am gândit cum românii ori nu știu să aprecieze ceea ce au, ori nu cred în valori care reies din asemenea poze. Și că e păcat. Și m-am mai gândit că bătrânul care cerșește un rinichi pentru soția sa bolnavă are ghinion că s-a născut în America, totuși. Ar fi putut, de pildă, să se nască în România și să fie căsătorit cu Arșinel.

www.mantzy.ro

Vizualizări: 254

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: