”Sigur, pentru mine este onoare să fiu selecţioner şi să fac bine la echipă. Care eu am mai fost odată antrenor şi care n-am avut noroc, practic ghinionul a fost cu noi, nu ne-am descurcat, n-am făcut faţă la presiunea care a fost. Am zis ca să-mi faceţi statuie în calitate de jucător care am făcut bine pe unde am fost, acum aş vrea să-mi faceţi o statuie în care să fiu antrenor. Ce rîzi, bă, mustaţă?!

Eu o să le spun jucătorilor clar: haideţi să mergem acolo, haideţi să ieşim, să cîştigăm orice, să facem, să fie bine ca să nu fie rău. Dacă vă e frică de cocoş, nu veniţi la naţională. De cocoşul galic, mă-nţelegeţi? La noi e bine, atmosfera e fără tensiunea care a fost înainte şi, în general, e bine că nu e rău. Băieţii sunt buni fizic şi psihic, dar mai ales sunt buni uman, ca oameni. Care ei oricât de talentaţi ar fi, nu poate să joace dacă n-are umanitatea puternică. Eu sunt om al renaşterii care a fost şi în antichitate şi care a fost bine, toate echipele naţionale pot să-şi revină cu o astfel de mişcare. Un renascentist, aşa vreau ca să mă ştie lumea, care am fost rege. Şi care m-a propus lumea şi preşedinte, dar am refuzat, că eram deja prea bătrân şi nu mai puteam să alerg prin delegaţii internaţionale.

Vom practica un joc deschis, pase scurte şi pe sus, ai n-ai mingea dai la poartă. Cu pase simple, din aproape în aproape, un fel de tiki taka care Pep a făcut bine la Barcelona. Ce să mai zic, viaţa merge înainte, chiar dacă o să vom avea multe înfrângeri, trebuie să ţinem capul sus şi să zicem mersi că e totul bine.” (Gheorghe Hagi, fost şi viitor orice)