PSD-ul n-a prevăzut asta și-a venit la putere când ninge. Taman de asta a fost nevoie ca să se supere lumea pe ei. Practic, lumea s-a supărat pe PSD pentru singurul motiv (dintr-o listă lungă) pentru care chiar nu e vinovat PSD-ul. Doar că să ne supărăm pe Dumnezeu nu prea se cade, așa că ne căutăm și noi țapi ispășitori.
Români fiind, știm că iarna ninge încă dinainte să învățăm să mergem sau să vorbim. E normal să ningă. Ceva mai încolo, în cursul vieții și așa prea scurtă, aflăm că e normal nu doar să ningă, ci și să se blocheze drumurile când se întâmplă asta. Prin Bărăgan, cel puțin, e la fel de firesc să înțelegi că nu poți merge pe asfalt atunci când asfaltul e acoperit de troiene cum este să știi că nu trebuie să pleci să traversezi Sahara în șlapi și cu o sticlă de jumate de suc la tine. Știința n-a ajuns încă la un nivel satisfăcător, astfel încât să blocheze tonele de zăpadă, când cad din cer. E adevărat, măsuri pentru limitarea viscolirii zăpezii deja căzute se pot lua, într-o țară normală, dar nici acelea nu pot face față unei situații atât de grave ca aia de zilele trecute. Cât despre scutul anti-rachetă, poate că ar trebui să-i dăm retur și să luăm un scut anti-zăpadă în loc. Sau să renunțăm la scuturi cu totul. Nu de alta, dar nici când va ninge cu rachete rusești nu cred că vom fi mai feriți. Apropo, știți bancul cu scuturi?
Cât despre ăia prinși pe traseu, în trafic, pentru majoritatea nu simt nici un fel de compasiune. Pentru că majoritatea nu aveau ce să caute pe drum când se anunța (și se și vedea, nu mai zic) cod roșu de vreo săptămână. Știți de cine mi-e chiar milă? De pompierii și jandarmii ăia care chiar vin după proști să-i salveze. Aia da, ăia săracii n-au de ales, își pierd job-ul dacă nu se duc să le dea pături și ceai cretinilor. Dintre cei blocați, să ne mai gândim și la aceia care chiar a trebuit să plece de-acasă. Că na, le năștea soția, le murea mama sau le sucomba pisica în casă dacă nu se întorceau la București sau la Buzău. Apropo, dacă doar ăștia care chiar aveau musai nevoie ar fi pe drumuri, și intervențiile autorităților ar fi mai reușite, că s-ar putea concentra pe un număr mai mic de sinistrați.
Așa, însă, aș da un test simplu, fie că vorbim despre autoritățile care iau legătura cu victimele zăpezii, fie că vorbim despre televiziunile care fac același lucru. I-aș întreba de la bun început ce treabă aveau să plece de acasă weekend-ul ăsta. Și, dacă treaba nu e convingătoare și nu se încadrează între excepțiile de mai sus, atunci zdrang, telefonul în nas, sunteți pe cont propriu. Păi, ori suntem rebeli și nu ascultăm de autorități când ne zic să stăm în casă, ori nu mai suntem?