Cabinetul Boc nu avea prea multe probleme cu opoziţia care-i cere demisia încă de la instalare câte probleme avea cu proprii colegi de partid împărţiţi şi ei, funcţie de interese, în tot felul de tabere care gravitează în jurul personajelor importante din partid. Premierul Boc aflat între proprii colegi de partid care-i cereau demisia sau remanierea mare, colegii de guvern care nu doreau decât remanierea mică şi şeful său, preşedintele Băsescu care-i cerea o schimbare majoră în Guvern care să funcţioneze ca o supapă la nemulţumirea colectivă a ales şi el ce a putut; remanierea mică. Până acum s-a tot spus despre premier că n-ar avea stofă de politician, că una, că alta, dar de această dată a demonstrat că a obţinut maximum dintr-o situaţie în care putea să-şi piardă şi  propriul mandat.  Gruparea Voinescu, despre care se spune că este apropiată a preşedintelui Băsescu, a dorit şi a cerut o remaniere substanţială sau chiar o schimbare totală de guvern. Parlamentarii doreau o remaniere mare în care să fie incluşi miniştrii din aşa-zisa tripletă BVB, alţi parlamentari precum Olteanu cereau remanierea mică în care miniştrii de talia lui Şeitan să zboare afară. Preşedintele Băsescu putem presupune că-şi dorea figuri noi în Guvern oricum mai multe decât îţi dorea însuşi premierul Boc. Aflat în mijlocul tumultului, premierul a dat-o la întors şi i-a surprins pe participanţii la decizia rămânerii sau plecării miniştrilor din actualul Guvern punându-şi pe masă propriul mandat în contrabalanţă cu remanierea mică. De această dată a câştigat, şi-a salvat de proprii colegi de partid guvernul şi a dat satisfacţie şi radicalilor punând pe făraş miniştrii gafeori. Din toată povestea un lucru s-a remarcat şi anume votul ministresei Udrea care a votat pentru schimbarea guvernului adică pentru punerea persoanei sale pe liber! Până la urmă toată lumea şi-a făcut socotelile şi între trecerea partidului în opoziţie şi satisfacţia orgoliilor personale se pare că interesul a învins. Cu toate că până la urmă au rămas câţiva intransigenţi care au votat împotriva guvernului, dar care au promis că nu vor vota, alături de opoziţie, moţiunea de cenzură. Aşa că opoziţia dacă mai vrea să câştige ceva voturi pentru moţiunea de cenzură nu are decât să se pună bine cu preşedintele Băsescu care-l poate convinge pe premier să “dea cu sânge pe pereţi”, vorba lui Berceanu! Fiecărui ministru din actualul guvern i  se pot reproşa multe, dar oricât ai urî actuala guvernare trebuie să admitem că măsurile luate până acum, aşa criticate cum sunt, trebuie duse mai departe. Recalcularea pensiilor, reforma sistemului bugetar, reforma învăţământului precum şi cea a sistemului medical vor trebui duse până la capăt. Nu pentru că aşa vrem noi ci pentru că aşa doresc creditorii pe banii cărora trăim acum!