Consider că depășirea antimanelismului este cel mai important pas în maturizarea mea. Cred că sînt lucruri mai rele în muzica românească și că se transmit chestii mult mai nasoale la televizor.

Cîteodată mă uit la Taraf TV fascinat, cînd beau cu prietenii, așa cum mă uitam pe vremuri la OTV. Și da, să fiu fascinat înseamnă să-mi placă. Nu m-am prins încă dacă interpreții de manele își asumă penibilul și îi îngroașă tușele intenționat sau dacă pur și simplu nu-și dau seama cînd depășesc orice limită. În oricare dintre cazuri, atitudinea e scuzabilă și digerabilă. Taraf TV e mult peste Kiss TV din punctul ăsta de vedere. Dar despre house, digeială și alte cocălăreli nici nu are rost să începem discuția. Au căzut de ceva vreme mult sub manele. Nici măcar nu mai sînt submuzică. Sînt mai nocive decît etnobotanicele.

Ca de obicei (așa cum v-am obișnuit, dar v-o spun pînă vă intră bine în cap), cei mai enervanți sînt impostorii. În orice domeniu. Deci și în muzică. În muzică de la noi există niște băieți care cred că știu să cînte și alții care cred că-s inteligenți și știu să vorbească. Chiar dacă valoarea intrinsecă a ceea ce fac ei e undeva deasupra manelelor (nu mult), percepția lor greșită despre propriul nivel îi face mult mai penibili decît Guță sau Salam.

Să-i luăm, de exemplu, pe Cargo și Puia: și Cargo, și Puia, sînt niște maneliști. Cargo pentru că cîntă manele. Știu vreo trei manele de la Cargo. Îmi vine în minte doar aia cu ploaia care sperau ei să se oprească (aveau de mers la magazin să ia pîine sau gen). Cred că și lui Salam i-ar fi fost rușine să cînte mizeria aia.

Puia e și mai enervant. Puia e rapărul cu mesaj. Cu mesaj tâmpit. E băiatul care ”satirizează moravurile societății de la ora actuală”. Pe scurt, ia atitudine. Pe sincerelea, ia o atitudine de om prost. Pe lung, ne zice că la noi în țară e corupție, e birocrație, e sărăcie, e cocălăreală, e hoți și e viața grea. Să moară mă-ta, Puia?! Habar n-aveam, mînca-ți-aș ciocu tău de clarvăzător! Mulțumim!