Scârboss-ul care plăteşte chirie cât un sărăntoc

Îl cunosc pe Ciutacu. Nu în sensul că m-aş fi întâlnit vreodată cu el în persoană. Şi nici măcar în sensul că i-aş fi studiat CV-ul şi trecutul pe Internet. Nu, îi cunosc stilul. Într-o mare măsură, e şi stilul meu. Şi ştiţi povestea aia cu propriile defecte care-ţi sar în ochi abia când le vezi la alţii. Ciutacu a muncit din greu la imaginea lui de arogant. Asta e prima lui trăsătură, pe care sunt convins că şi-o exagerează în multe contexte: aroganţa. Apoi vin următoarele din pachet: duritate, siguranţă de sine, parfum de incoruptibilitate, subiectivitate lătrată sub pretextul ”eu le ştiu pe toate”, intransigenţă, stil de scris cu fraze scurte şi apăsate ca nişte înjurături. De altfel, majoritatea frazelor lui Ciutacu chiar sunt înjurături. Ca să nu mă mai dau pe mine exemplu, să zicem că Ciutacu a încercat să împrumute puţin din stilul şi imaginea lui Andrei Gheorghe. Culmea, a ieşit o parodie a lui Gheorghe. Gheorghe e genul de scârbos cu zâmbetul pe buze şi detaşat. Ăştia sunt scârboşii care te enervează. Gheorghe a reuşit perfect ce şi-a propus. Ciutacu, pe de altă parte, ar vrea şi el să enerveze, dar nu poate, din cauza încrâncenării. Al doilea mare dezavantaj pe care-l prezintă faţă de Gheorghe este PR-ul incomparabil din spatele fiecăruia. Din punctul ăsta de vedere, Antena se situează faţă de PRO TV cam cum stă România faţă de Germania la civilizaţie şi nivel de trai.

Şi totuşi, îi ieşise. Înjurat de mulţi, adulat de ceva mai puţini, Ciutacu reuşise să se impună în media ca tipul scârbos care ”spune lucrurilor pe nume, dom'le!”. Un singur mare pericol prezintă această autopromovare pe muchie de cuţit: trebuie să ai dosarul perfect. Orice pată în trecut şi cu atât mai mult în prezent este exploatată la maxim, iar atunci aroganţa şi tupeul se întorc împotriva ta înzecit. E mai greu să fii arogant, tupeist şi justiţiar când tu stai într-un apartament pentru săraci, deşi câştigi mii de euro lunar.

Da, revista Kamikaze a aflat că Ciutacu locuieşte într-un bloc de aşa-numite ”locuinţe sociale” (http://www.kamikazeonline.ro/2011/04/victor-ciutacu-locuieste-in-apartament-social-de-la-primarie/). Acestea sunt destinate, conform Primăriei Municipiului Bucureşti (citată de Kamikaze), ”persoanelor care nu-şi pot permite locuinţe, cu venituri modeste, persoane evacuate din locuinţe retrocedate, persoane cu handicap, pensionari şi/sau văduve de război.” Deci cel care latră zilnic pentru naţiune (sanchi) împotriva orânduirii e un chitros care ocupă un apartament de amărăştean şi plăteşte o chirie pe măsură, deşi el are BMW la scară.

Răspunsul lui Ciutacu de pe blogul personal e penibil. Invocarea faptului că ”mai mulţi vecini locuiesc în aceleaşi condiţii” îmi aduce aminte de mine în anii de şcoală generală. Dacă luam vreo notă mică, îmi începeam povestea acasă spunând că şi alţii au luat aceeaşi notă. Şi mai penibil este faptul că Ciutacu a interzis comentariile la acest post al lui de pe blog, lucru care nu-i stă în caracter Şi nici nu se încadrează în liniile generale ale Scârbosului. Scârbosul a devenit, în Săptămâna Mare, un mieluşel nevinovat, dar încolţit, care mârâie hazliu, cu dinţii rânjiţi, sub o masă.

Vizualizări: 61

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: