“Ca să fie mai temut / Tâlharul din Connecticut / Purta perucă bicoloră și împușca un om pe oră”, cânta Ada Milea într-o poveste, culmea!, pentru copii apărută pe disc acum vreo 10 ani, adaptare după un foarte frumos poem al lui Gellu Naum. N-a fost nimic frumos în adevărata poveste a tâlharului din Connecticut. Și băiatul rău din realitate nici n-a avut nevoie de o oră ca să împuște mortal 27 de persoane, dintre care 20 copii cu vârste până în 9 ani.

Adam Lanza era un geniu, spun foștii lui colegi de școală. Cam nebun, ca toate geniile. Sau poate ceva mai nebun decât Einstein, totuși. Cu acte, nu așa. Suferea de sindromul Asperger, o formă rară de autism întâlnită de obicei la persoanele cu inteligență mult peste medie. De asemenea, mama lui suferea de cretinism. Asta nu e oficial, e un diagnostic confirmat doar de vecini, nu și de doctori. Cert e că doamna, deși divorțată (sau poate tocmai de aia), avea casa plină de arme. Una dintre aceste arme avea să fie folosită chiar pentru uciderea ei de către propriul fiu. Ulterior, Adam (20 de ani) s-a dus la o școală din apropiere și și-a îndeplinit misiunea de neexplicat, după care s-a sinucis.

Școlile americane nu sunt nici pe departe în topurile celor mai performante din lume, după rezultate. Ba chiar nu prind top 20.  E drept, cele din Norvegia sunt între primele, dar nu avem dovezi clare că Breivik era tocmai un doctorand (eventual unul de carton, ca Ponta). Ale noastre nu se compară nici măcar cu alea din State, deși nouă ne-ar plăcea, în general, să fim ca americanii la toate. Și nu ne sfiim să-i plagiem până la cele mai mici detalii. Ne și plac mult filmele lor cu adolescenți tâmpiți, ar fi greu să nu împrumutăm mici chestii. Deocamdată, în America e mai simplu să-ți cumperi un pistol cu glonț decât unul cu apă. Să sperăm doar că legislația în ceea ce privește armele va rămâne ceva mai restrictivă în România. Altfel sigur se vor găsi eroi din ăștia care să scadă și la noi, cu câteva rafale, numărul de potențiali absolvenți de bacalaureat.