„Dragă Moş Crăciun,

Cred cu tărie că exişti şi că eşti bun. În ultima vreme, toată lumea e rea cu mine, aşa că ai rămas ultima mea speranţă. În primul rând, transmite-i amicului tău Moş Nicolae că e un bătrânel netrebnic. Probabil e şi alcoolic. Cred că a stat la băut cu Băsescu şi s-au înţeles să mi-o coacă pe 6 decembrie. Moşule, deşi sunt convins că exişti, vreau să ştii că nu-mi doresc cadouri anul acesta. Vreau, în schimb, să mă schimb eu cu totul. Crezi că se poate aranja? Vreau să devin un mare orator, care ştie să facă acordurile între subiect şi predicat şi pe care lumea să-l asculte vrăjită. Vreau să scap de limba de lemn, pentru că mai mulţi doctori la care am fost mi-au spus că nu pot face nimic ca să mă ajute. Vreau să nu mai am soacră, şefi, nevastă, superiori, sfătuitori şi subordonaţi care să râdă de mine când le ordon ceva. Vreau să devin preşedinte în 2010. Sau, mă rog, măcar să rămân. Vreau să nu mai merg doar eu la cumpărături şi să mai dea şi altcineva cu aspiratorul. Vreau să nu mai plâng seara, înainte să adorm. Vreau să pot să ridic vocea în faţa lui Hrebenursus. Sau a lui Mirtea. Sau măcar în faţa lui Vanherghelie. Dacă vii la mine, Moşule, mai vreau să-ţi mângâi şi renii. Îmi plac caii cu coarne. Şi promit că o să stau şi la tine în poală, dacă ai răbdare să mă asculţi despre cum m-a furat Băsescu şi am pierdut nemeritat alegerile. Nu durează mult, promit. Maxim două zile!