Ziarul Pandurul angajează redactori și reporteri. Căutăm oameni curioși să pună întrebări autorităților și personajelor interesante din societate, să scrie povești simple, dar de impact, oameni dornici să învețe o meserie în care fiecare zi e altfel. Cunoașterea Limbii Române este condiție esențială. 

Nu solicităm experiență anterioară în presă, ci doar dorința de a învăța și de a descoperi locul în care trăim. 

Dacă ești interesat să lucrezi alături de noi trimite un CV la redactia@pandurul.ro.

(închide)

Scumpetea Pământului

Două echipe au oferit, fiecare, câte 10 milioane de euro pentru Nicușor Stanciu. Proprietarul jucătorului, stăpânul modern de sclavi Gigi Becali, a refuzat ambele oferte, declarând: ”le-am transmis că prețul este, de fapt, de 10 milioane de lire, adică X euro” (făcuse el transformarea, că e deștept, nu mai știu exact cât era în euro). Informația a fost confirmată de presa din Spania, respectiv Anglia, precum și de către unul dintre cluburile implicate: Celta Vigo. Cel mai probabil, Stanciu va pleca, până la urmă, pe o sumă care se va învârti undeva în jurul valorii de 10 milioane de euro. Ceea ce înseamnă că atâta face Nicușor Stanciu și că cineva (și nu un club mare) va plăti banii aceștia pe el. Să ne înțelegem, Stanciu e departe de a fi un mare fotbalist. În schimb, are talent. Deci oamenii ăia nici măcar nu cumpără ceva sigur, ci fac mai degrabă o investiție.

Comparativ, Cumințenia Pământului este o operă de artă reală, o capodoperă recunoscută. Costă 11 milioane de euro, adică cam cât Nicușor Stanciu. E normal? Asta decide fiecare, după facultăți. În general, orice preț asupra căruia două părți se înțeleg este, în capitalism, prețul corect.

Eu altceva voiam să vă întreb: oare statul român chiar nu poate să dea pe o operă de artă care pretinde că-l interesează atât o sumă pe care Celta Vigo își permite s-o dea pe un fotbalist care nu a realizat încă nimic? Răspunsul e: ba bineînțeles că poate. De fapt, să vedeți care-i faza: statul român a vrut să ne testeze patriotismul, generozitatea și coeziunea. Un experiment interesant, aș zice. Dar eșuat.

Poporul român e mare și are probleme reale. Probleme pe care le cunoaștem cu toții și pe care nu le mai înșir aici, pentru că risc să cad în populism. Foarte pe scurt, poporul e înfometat, bolnav, needucat și, pe alocuri, disperat. Să ne scuze statul român, dar pe popor, în majoritatea lui, îl doare în cur de capodopera lui Brâncuși și de unde va fi ea. Nu zic că e normal să fie așa, zic doar că așa e.

Așa că eu propun așa: statul să dea frumos toți banii pentru Cumințenie, că sunt un chilipir. Nu mai stau să compar cu cât a costat Catedrala Mântuirii Neamului doar până acum, toți bani de la stat. Deci să ia și opera lui Brâncuși, că așa e normal.

Mai apoi, dacă tot vrea să ne testeze coeziunea și românismul, eu i-aș sugera statului să ne „atingă” în puncte mai sensibile și în nevoie mai stringente. Și da, atunci întreg poporul va putea rezona. Deocamdată, poporul e din păcate mai interesat de cine-l va cumpăra pe Nicușor decât de cine o va cumpăra pe Cumințenie.

Vizualizări: 329

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Vocile schimbării:

Citește și: