Dacă te uiţi la declaraţiile politice ale membrilor marcanţi ai partidelor nu ai cum să nu observi că în afară de PNL, în celelalte două partide mari, PSD şi PDL, liderii nu prea mai vorbesc în ultimul timp aceeaşi limbă. Social-democraţii se confruntă de la ultimul congres cu o tot mai acută dispută între fostul lider al partidului, Mircea Geoană, şi actualul lider, Victor Ponta. Primul a rămas celebru prin faptul că a pierdut toate alegerile la care a candidat şi cu ajutorul vizitei  nocturne, înainte de ultima confruntare cu actualul preşedinte Băsescu, la cel mai controversat mogul de presă, azi judecat pentru un mizilic. Celui  de-al doilea, Ponta, i s-a lipit eticheta de infantil şi de marionetă a marilor păpuşari social democraţi printre care Adrian Năstase este …profesor. Schimbarea de macaz la congresul care l-a adus pe fostul purtător de cuvânt al candidatului Geoană în postura de şef al lui Geoană n-a avut darul de a readuce liniştea în partidul frământat de tot felul de interese ale grupurilor cu mai multă sau mai puţină susţinere în partid. Că nu s-a instaurat liniştea şi că Ponta n-a putut să-şi câştige respectul vechilor membri de partid cu toate că l-a impus cu forţa o dovedeşte cazul fostului său şef Geoană, căruia Ponta i-a interzis să mai vorbească în numele partidului timp de 6 luni, iar viaţa a demonstrat că a vorbit doar la pereţi. În cea mai recentă intervenţie publică a interzisului Geoană  acesta îi creionează uşor lui Ponta un portret de farsor prin faptul că înainte de confruntarea cu Băsescu, acesta i-ar fi zis să mintă că n-a fost în vizită la Vântu şi să spună că a fost acasă. În replică Ponta a dezvăluit că Geoană nu asculta în acea perioadă decât de Vântu, fapt pentru care a şi pierdut alegerile de care a fost atât de aproape. Mai mult, Geoană îi reproşează lui Ponta că nu are sânge în instalaţie când îi propune lui Crin Antonescu, în urma unor eventuale alegeri anticipate,  să-i lase funcţia de preşedinte el mulţumindu-se cu cea de premier. Geoană îl acuză pe Ponta de imaturitate politică bazându-se pe teoria că şeful celui mai mare partid din România nu poate să nu aspire la cea mai înaltă funcţie în stat. Poate că o fi aşa, dar mă întreb lui Geoană la ce i-a folosit candidatura la această funcţie din moment ce n-a fost decât un prilej de a se umple de ridicol! Râca între fostul şi actualul şef de partid tinde să se cronicizeze şi să polarizeze   membrii şi simpatizanţii în jurul celor doi care până la urmă ar trebui să facă măcar cât unul.

În PDL lucrurile sunt  puţin altfel în sensul că vocile critice s-au cantonat la Bruxelles, în persoanele europarlamentarilor democrat liberali care din când în când şi în ultimul timp tot mai des se exprimă prin vocea Monicăi Macovei şi a lui Cristian Preda. Aceştia susţin un proiect de autocurăţire a partidului de persoanele asupra cărora planează doar suspiciuni de încălcare a legilor sau a moralităţii reiterând ideea că lupta anticorupţie ar trebui începută din interior.   Europarlamentarii ameninţă că în condiţiile în care PDL nu va dori să-şi impună criterii clare de redefinire pe alte baze mult mai sănătoase atunci sunt dispuşi să-şi facă un alt partid de centru dreapta care să nu cuprindă persoane cu imaginea spălată. Până la urmă, din această guvernare în vremuri de criză PDL va ieşi făcut aproape zob şi marea sa şansă pentru alegerile din 2012 nu pare a fi alta decât curăţarea publică a petelor de pe propriile haine.