Între candelabre, oglinzi și covoare persane, la restaurantul în care cei mai mulți motreni își fac nunțile miroase aproape ca-n străinătate. Nu ca într-o străinătate cu foarte mult bun-gust, e drept. Date fiind datele problemei și profilul localnicilor, absența kitsch-ului ar aduce cu sine reducerea clientelei. Dar e OK, evenimentele astea de prost-gust prin definiție la români parcă pot fi suportate. Dar oamenii. Ah, oamenii care lucrează în servicii (haha, i-auziți ce concept nou!) la Motru sunt picați de undeva din Evul Mediu.

Și șefa oamenilor din Evul Mediu este șefa de sală. Dar ce zic eu de sală? Șefa de cavernă ar suna mai potrivit. Când se sparge un pahar, la 4 dimineața, șefa de sală își intră în acțiune. Ochii incolori și exoftalmici, vocea dusă pe făgașe atât de înalte încât pare picată din concursurile de muzică de la televizor, multă hotărâre și supremă lipsă de argumente. O fată își cere scuze. Ea spărsese paharul. Nu pentru că fusese violentă și vrusese să bată pe cineva, ci din neatenție. Șefa de sală nu e mulțumită. Vrea ca toată lumea să plece de la nuntă în acel moment. Cineva o întreabă pe șefa de peșteră ce ar fi făcut dacă la restaurantul dumneaei ar fi făcut o nuntă niște greci sau, mai rău, niște evrei. În culturile respective, spartul paharelor la nuntă este o tradiție de la care nimeni nu se abate. Dar în peștera șefei de peșteră nu s-a auzit de cultură în general, darămite de alte culturi. Înfuriată de refuzul vesel al mesenilor, șefa de sală aduce badigarzii. Spuneam mai sus ceva despre oameni care lucrează în servicii. Trebuie spus că, în general, badigarzii de la Motru nu sunt chiar cele mai inteligente ființe. Exact, am zis ființe. Mai porniți chiar și decât șefa de sală, badigarzii încep dialogul printr-un dos de palmă care echivalează, pentru nefericitul receptor, cu opt ore de somn și un duș rece. Trezit brusc de lovitură, victima sună la poliție. Poliția vine umilă. Badigarzii continuă să fie agresivi, se vede treaba că sunt obișnuiți cu polițiștii și nu sunt deloc intimidați de pericolul juridic la care se expun. De fapt, se vede treaba că nici nu știu ce-i aia ”juridic”. Toată lumea merge la secție pentru declarații. Nici în Evul Mediu nu aveai încredere în poliție, cred. Nu e cazul nici aici. Totul se termină cu niște declarații urmate de amenințări de genul ”nu mai călcați prin oraș”. De parcă nouă ne-ar face vreo plăcere să călcăm prin orașul lor. Că da, e al lor.

Din fericire, trăim vremuri în care călătoria în timp există, dar poate fi evitată. Pentru a evita pățanii de Ev Mediu, așadar, nu mai mergeți la nici o nuntă la Motru. Și, desigur, nu vi le mai faceți acolo. Sau, dacă insistați, încercați să le organizați undeva unde nu există șefe de peșteră și nici oameni ai cavernelor.