De curând Rusia a dat pentru prima dată semne că ar vrea să discute pe faţă problema Transnistriei, problemă pe care s-a făcut că n-o vede atâta timp, deşi a făcut tot ce este posibil ca ea să existe. Preşedintele rus, Dimitri Medvedev, a părut că este de acord cu discuţia Transnistriei dacă Germania vrea să discute despre problemele de securitate ale UE şi ale Rusiei la nivel de miniştri. Dosarul transnistrean şi-ar putea găsi în sfârşit o rezolvare, după mulţi ani de discuţii sterile şi refuzurile de negociere ale ambelor tabere. Noul mecanism pentru consolidarea cooperării în domeniul securităţii dintre UE şi Rusia ar putea fi testat chiar în  amalgamul politic artificial numit Transnistria. Discuţiile în acest sens ar putea permite în special schimbul de opinii asupra politicii internaţionale şi securităţii şi formularea de principii fundamentale ale operaţiunilor civile şi militare ruso-europene pentru reglementarea crizelor sau cel puţin aşa scrie în memorandumul privind crearea unei comisii Rusia-UE în acest sens. Guvernul de la Chişinău s-a bucurat degeaba pentru că astfel de discuţii pot să se întindă pe zeci de ani şi să nu aibă nici o finalitate. Transnistria este arma secretă a Rusiei în relaţia ei nu numai cu UE, dar şi cu NATO, iar renunţarea la ea ar trebui să-i aducă un altfel de avantaj. Cancelarul german a fost destul de ferm în faţa cererilor ruşilor promiţând că va promova iniţiativa lor legată de Tratatul privind securitatea europeană de retragerea trupelor din Transnistria. Experţii şi diplomaţii europeni dezbat ideea ruso-germană privind crearea unui comitet Rusia- UE de politică externă şi securitate. Deşi Europa n-a mişcat un deget de aproape 20 de ani în problema Transnistriei acum Germania practic dă un răspuns ferm Rusia în această problemă reiterând faptul că această problemă băgată sub preş de Europa fracturează Tratatul  privind armamentul convenţional din Europa şi diminuează încrederea în regiunea Mării Negre. Din păcate nu sunt mulţi cei care cred că Rusia va ordona armatei să părăsească Transnistria doar pentru că Germania i-a bătut obrazul. Deşi Transnistria nu este cine ştie ce regiune cu bogăţii ascunse sau la vedere cum este cazul Georgiei, ea poate constitui un cap de pod de care oricând se pot lega multe. Nevoia Rusiei de un tratat cu UE pentru care a cerut sprijinul Germaniei mi se pare cel puţin bizară dacă am în vedere faptul că niciodată n-a dat semne că ar vrea linişte în vre-o zonă în care a stârnit sau întreţinut conflicte. Ultimii ani din viaţa fostelor state sovietice din Asia sunt un exemplu grăitor în ceea ce priveşte nevoia Rusiei de pace şi stabilitate.